Acceptând iubirea .

Prolog

- Vrei să îţi spun adevărul ?

Vocea mea nu mai sunase aşa de câţiva ani. Durerea mi se citea foarte clar făcându-mă să fiu dezamăgită de mine.

- Mereu am vrut să îmi spui adevărul, a spus apropiindu-se de mine.

Am făcut un pas în spate. Nu voiam să îl am atât de aproape când ştiam că urma să îl rănesc.

Adevărul doare, iar pentru un bărbat atât de bun ca el adevărul meu va fi un cutremur.

Am oftat – un oftat plin de disperare.

- Nu o să îţi placă, am spus încercând să fiu calmă.

- La naiba Sky! A gesticulat iritat. Doar spune-mi.

M-am îndepărtat de el, aşezându-mă pe patul nefăcut. Adam m-a urmat luând loc lângă mine. Mi-a cuprins mâinile tandru, dar eu le-am retras.

- Tot ce ţi-am spus acum a fost o minciună, am început cu glas tremurat.

Ochii i s-au îngustat încercând să înţeleagă unde anume băteam.

- Sentimentele tale faţă de mine au fost o minciună?

Mi-am ridicat privirea instant spre bărbatul care mă privea speriat.

Am scuturat din cap.

- Trecutul meu nu este trecutul pe care îl ştii tu. Mereu ţi-am spus ce ai vrut să îţi spun ştiind că aşa te făceam fericit. Niciodată nu mi-am dorit să te rănesc.

Am inceput o poveste noua . 

Este inspirata din viata mea proprie si chiar sper sa va placa . 

Vreau sa stiu daca vreti primul capitol . 

Pupici <3