Acceptând iubirea .

Capitolul 2

Am ieşit din sala de şedinţă ca un taifun. Am coborât scările în grabă, nervoasă şi nu m-am oprit până nu am ajuns la micul meu birou.

M-am aşezat pe scaunul din piele şi mi-am deschis calculatorul încercând să ordonez câteva email-uri până când Clark avea să se întoarcă.

După o oră am terminat tot ce aveam de făcut, iar Clark încă nu apăruse. De obicei nu dură mai mult de zece minute până ca el să revină după o şedinţă, dar acum fiind vorba de fiul său mă aşteptam la o oarecare întârziere.

Nu mai auzisem de Adam de ani buni. Cu toate că niciodată nu ne-am întâlnit personal, în primii ani, Clark îmi împuia capul cu poveşti despre el, dar apoi a încetat.

Adam nu era deloc cum mă aşteptam.

Adam era superb.

Iar eu eram fraieră.

Mi-am dat ochii peste cap, îndepărtând imaginea lui din minte. Regula mea era simplă: Nu mă îndrăgostesc, nu iubesc, nu mă ataşez de oameni prea mult.

Da, mi se aprinseseră călcâiele destul de repede pentru acest băiat, dar el era fiul lui Clark care era oarecum tutorele meu, iar eu nu făceam aşa ceva.

Dar poate ar trebuii să faci, poate abstinenta asta ar trebuii să înceteze.

Am dat din cap negativ la propriile mele gânduri.

M-am ridicat de pe scaun şi mi-am croit drum spre scări. Dacă Clark nu avea să apară prea curând, eu aveam să îmi ocup timpul cu ceva mai plăcut decât gânditul la Adam Davis.

Jake stătea cu picioarele aşezate pe biroul său, legănând din cap pe o melodie care îi răsună în căşti.

M-am aşezat în faţa lui şi am aşteptat liniştită până când el s-a sinchisit să deschidă ochii. Atunci i-am aruncat un zâmbet jucăuş.

- La naiba, Sky! M-ai speriat de moarte. De unde apari aşa?

Şi-a dat căştile jos, punându-le pe birou împreună cu ipod-ul său.

Am ridicat din umeri şi m-am aşezat în poala lui.

- Sunt cam liberă, am vrut să văd ce faci.

- Vrei să mergem la baie să ne-o tragem?

Pe chip i-a apărut un zâmbet pervers, iar eu am pufnit dându-mi ochii peste cap.

- Nu, am răspuns scurt, iar el a pufnit dezamăgit.

Era ceea ce făcea el mereu. Tachinările cu tentă sexuală erau ceea ce îl definea pe el şi prietenia noastră.

L-a început au fost greu de înţeles, o dată am şi acceptat, cea mai stânjenitoare ipostază. Atunci am înţeles că el nu vorbea serios niciodată, Jake fiind ferm convins că făcând aşa ceva ne vom strica prietenia.

I-am dat dreptate şi mă bucur că nu s-a întâmplat.

- Unde este Joceline? Am întrebat în timp ce mă jucam cu şuviţele sale de păr blond.

A ridicat din umeri.

Şefa lui era tot ce aş fi visat. Rar stătea la birou, rar îl bătea la cap. Programul lui Jake fiind unul destul de liber mereu.

- De ce nu eşti la biroul tău? M-a mustrat în joacă.

- Clark probabil este cu Adam, nu a venit.

Ochii săi s-au îngustat.

- Am auzit că acest Adam a preluat jumătate din firmă.

Am dat din cap afirmativ.

Aveau să se facă multe schimbări cu venirea lui Adam Davis, iar asta însemna doar mai multă muncă pentru mine.

Am oftat la acest gând.

- Deranjez?

Am întors capul în timp ce genunchii lui Jake s-au încordat, iar braţele încercau să mă arunce de pe el.

M-am încruntat în timp ce mă ridicam.

Privirea lui Adam arăta deranjul ipostazei surprinse, iar eu m-am întrebat de ce.

Mi l-am imaginat imediat în lift, privindu-mă atent şi felul în care îmi făcea corpul să ardă.

- Domnule Davis, am formulat într-un târziu. Vă putem ajuta cu ceva?

Şi-a plimbat din nou ochii peste corpul meu, privind rochia mea şifonată. Mi-am trecut mâinile instinctiv pe şolduri încercând să o aranjez, privind cum în ochii săi apare o licărire.

La naiba, Sky!

Nu voiam să îi dau semnale, nu voiam să creadă că flirtez cu el.

Oare făceam asta?

Bineînţeles că nu.

- Am venit după tine. Vom lucra împreună de acum

Am mărit ochii, uimită şi nemulţumită, înghiţind în sec.

- Să mergem.

A comandat dur în timp ce se întorcea.

M-am întors spre Jake privindu-l urât.

- Ce a fost reacţia aia? M-ai aruncat.

A zâmbit nevinovat.

- Nu cunoşteam vocea.

Mi-am dat ochii peste cap.

- Se pare că tu o cunoşti. La cum vă priveaţi, destul de intim, aş zice.

M-am încruntat, minând scârbă şi m-am întors, plecând după Adam.