Joc Periculos

Capitolul 1

Masina goneste rapid pe străzile aglomerate ale New York-ului, condusă de my BFF Maya. Este un sofer foarte bun, dar tot o întrec. Eu iubesc viteza si încalc de obicei legea, dar ea este prea cuminte pentru încălcarea legilor. O iubesc foarte mult, si am considerat-o mereu sora mea
mai mare care are grija de mine. Cea mai mare parte din copilărie am petrecut-o la ea acasa. Părinții sunt amândoi bețivi, niciodata nu le-a păsat de mine, iar de aceea îi urăsc enorm. Si de aceea am plecat din Los Angeles împreună cu Maya în New York, să mă îndepărtez tot mai mult de trecutul ce îmi face rău. Vreau să îl uit si să încep o nouă viața.

După o jumatate de ora am ajuns la apartamentul Mayei. Este unul destul de mare cu două dormitoare, două băi, o bucătărie si un living. Toata casa străluceste, fiind curată si peste tot culori prea tipatoare si mult roz. Urăsc rozul! Culoarea ce mă caracterizează este negrul. Toată garderoba mea este neagra. La fel si ferrariul meu care trebuie să ajungă. Dormitorului meu îi trebuie urgent o redecorare fiindcă acum este o "mare de roz". În rest stilul mobilei era unul simplu si frumos. Putin... sau mai mult negru si va arăta minunat

În Los Angeles mă ocupam cu traficul de droguri si cu cel de arme pentru unul dintre cei mai mari traficanți din America. Pe atunci eram si eu dependență de droguri dar acum le i-au foarte rar, doar atunci când mă simt cu adevarat slăbită.

Si acesta este încă un motiv să mă îndepărtez de locul acela.

Anul acesta voi locui cu Maya în noul său apartament si îmi voi termina liceul. Sunt în ultimul an si Maya a insistat să mă duc, altfel nu cred că mergeam.

În noaptea aceasta petrecem. Maya nu s-a lasat de mine până când nu am acceptat să merg cu ea la club. Cu greu am acceptat dar chiar îmi este dor de " Jack Daniels" si de muzica aceea care te face să uiti de tot si de toate.

M-am îmbrăcat într-o pereche de blugi negri si rupti, un tricou tot negru pe care cativa zombi se întrec în figuri si nelipsita mea jacka de piele, tot neagra. Eu sunt o fana culoarei negre, aceasta culoare arătând de fapt viata mea care prea buna nu a fost.

Clubul era plin de studenti care petrec cât mai pot că luni va începe din nou şcoala. Majoritatea dintre ei erau deja beți iar ceilalti pe aproape. Am mers la tejghea unde era un băiat de vreo 20 de ani, înalt, ochi căprui si par blond care îi era frumos aranjat sub forma de creasta. Era destul de drăguț. Când mă vede vine cu graba să mă servească.

- Buna! Ce-ai dori? Mă întreba el, sau mai bine zis striga fiindcă muzica se aude foarte puternic.

- Vreau un shot. Spun eu afisand pe față cel mai cuceritor zâmbet al meu. Îl vad cum roseste si afiseaza si el un zâmbet cam tâmp dar care îl face si mai drăguț.

Eu am fost mereu pe exterior o păpușă care cucereste inima multor băieți, dar pe dinăuntru sunt un demon, o ucigasa cu sânge rece. Îmi place să le zdrobesc inima asa cum mi-a fost si mie zdrobită cu doi ani în urma de către un băiat care m-a dus până la luna si m-a lasat să cad atunci cand eram mai fericita, a plecat si mi-a spus că pentru el am fost doar o joaca, care nu a însemnat nimic altceva numai distractie. Si a plecat lasandu-ma singura.

Barmanul mi-a adus shotul pe care l-am si dat pe gât.

- Eu sunt Josh. Se prezenta băiatul.

- Ema. Am raspuns eu si am dat mana cu el.

- Nu te-am mai vazut până acum pe aici.

- Da, fiindcă nu sunt de aici. Tocmai m-am mutat.

- Mă gândeam eu! Fiindca cu siguranta nu uităm eu chipul asta de înger.

- Un înger cam intunecat. Îi raspund eu flirtand.

- Eu m-am gandit că poate ai vrea să ne întâlnim cândva.