Joc Periculos

Capitolul 3

- Bună, iubire!

Mi-am strâns pumnii si am facut un pas spre el.

- Ce vrei de la mine? Strig eu enervantă de cum m-a numit după tot ce mi-a facut.

- Ce se întâmplă aici? Aud vocea lui James în spatele meu. Mă întorc spre el si văd că îi arunca priviri acide lui Adam.

- Văd că ti-ai gasit o nouă jucărie. Spuse Adam amuzat.

- Iesi dracului din casa.
Strig eu si îi lovesc cu putere obrazul drept, rosindu-l. Îsi duce mâna la obraji si se maseaza încetișor.

- Îmi place, ai devenit mult mai puternica acum...

M-am repezit din nou la el dar două mâini puternice m-au prins ridicandu-ma putin în aer.

- Lasa-ma! O sa-l omor!

- Calmeaza-te!

- Nu... lasa-ma sau jur că vei sfarsi ca el.

- Cum ti-ai putea omorî prima iubire? Mă întreabă Adam afișând o față de catelus.

- Du-te dracului.

- Mă voi duce dar nu de aceea am venit la tine. Am venit să îți transmit un mesaj din partea lui Marcel.

Am ramas din nou nemiscata privindu-l pe Adam în ochi.
Marcel este cel pentru care am lucrat, este unul dintre cei mai mari traficanți din America.

- Ce vrea? Îl întreb eu mai calmă .

- Vrea să-ti vorbească si nu accepta refuz.

- Bine. Unde e?

- Va trimite o masina după tine la dimineață la ora 6. Spuse si dispăru închizând usa în urma lui.

James mă eliberează din strămtoarea lui de urs, eu ducandu-ma direct spre canapea lasandu-ma să cad pe ea cu o bufnitura.

- Esti bine? Mă întreabă James asezandu-se si el lângă mine.

- Minunat. Mint eu.

- Cine este bărbatul acela?

- Fostul meu iubit. Spun eu cu dezgust în glas.

- Cine este Marcel?

- Este un traficant...

- Este cumva acel Marcel. Marcel Gonzales?

- Da, îl cunosti?

- Cine nu îl cunoaste?

Văzând că am rămas uimită continua:

- Nu am fost nici eu prea cuminte. Ce vrea de la tine?

- Cât timp am fost în Los Angeles am lucrat pentru el.

- Stai! Tu ai lucrat cu Scorpionul?

Lui Marcel i se mai spunea si Scorpionul fiindca avea o pasiune pentru scorpioni, având acasă si o cameră plina de ei. Niciodata nu am intrat acolo pentru ca îmi este frica de ei. De aceea si-a si desenat pe spate unul.

- Da. Răspund eu.

- Mamă, si când m-am gandit ca esti doar o psihopata. Vazandu-mi expresia nervoasă adauga rapid: Scuze, dar asta mi-ai dat tu impresia că esti.

- Nu-i nimic. Am o pasiune pentru a distruge oamenii si mai ales inimile lor.

Am stat amândoi într-o tăcere apăsătoare până când el se apropie de mine si îmi sopteste pervers.

- Noi făceam ceva important înainte de a fi întrerupti de fosta ta mare iubire.

Am simtit fiori coborandu-se pe sira spinării facandu-ma să tremur încet. Dar nu pot să-l las sa-mi pătrundă sub piele pentru că nu vreau să mai sufăr.

L-am vazut cum se apropie tot mai mult de mine. Vroiam sa-mi bag mainile prin părul acela ciufulit, uitând pentru câteva clipe de tot. Dar m-am oprit la timp înainte ca buzele noastre să ni se atingă. M-am ridicat în picioare si am zis pe un tot calm.

- Mai bine ai pleca.

- Ce s-a întâmplat, am gresit cu ceva?

- Nu dar nu putem continua. Te rog să pleci!

A început să spună ceva dar a renunțat întorcandu-se si plecând. După ce am auzit usa de la intrare deschizandu-se si apoi închizandu-se am plecat în cameră mea si m-am trântit în pat lovind la fel ca un copil mic pernele.

De ce nu puteam să am o viata normală? Să am un iubit care să mă iubească, să merg la scoala să învăț si sa-mi fac părinții mândri...

După un timp am adormit cu o pernă în brate, pe care o strîngeam cu putere.

*

- Ema! Trezeste-te!

Aud vocea Mayei strigandu-ma si o mână ce mă scutură usor.
Dau mâna la o parte si mă întorc pe cealalta parte si mă afunt tot mai mult în astermuturile moi si calde.

- Trezeste-te odată!

- Ce e?

Mă ridic în capul oaselor si încerc să îmi deschid ochii.

- A venit cineva si te caută din partea lui Marcel. Îmi spuse ea si eu sar la propriu din pat fugind spre baie.

Mi-am facut un dus rapid si am mers să mă îmbrac. Am luat pe mine o pereche de blugi negri, o bluza tot neagra la fel si jacketa si ghetele. Mi-am pus pistolul în buzunarul jecii, am luat telefonul si am iesit din camera cu viteza.

Maya a apărut în fața mea facandu-ma să mă ciocnesc puternic de ea.

- Ce s-a întâmplat?

- Marcel vrea să se întâlnească cu mine.

Mă uit spre ceasul atarnat de perete si vad ca este deja 6:20. Am întârziat.

- Trebuie să plec!

- Să ai grijă de tine. Îmi spuse ea strangandu-ma puternic în brate.
Am pupat-o pe obraz si am plecat.

O masina neagră era parcata langa a mea din care iese un barbat de vreo 40 de ani, scund si chel.

- Domnul Gonzales vă asteaptă .

- Pot să vin cu masina mea?

Analizează putin întrebarea mea dupa care îmi raspunde:

- Cred că da.

- Unde trebuie să ajungem?

- Pe CristalStreed 223.

Am urcat în masina si am accelerat spre destinatia mea.