Buna,eu sunt....

Capitolul 2

   Azi era a doua zii in care expresul infernului este binevoitor și mă duce la liceu.Inca o zii alaturi de ratatii aia,inca o zii in care eu realizez că trebuie să mă mut.
    Marți cred că este,dar eu nu mai stiu nici măcar zilele saptamanii de cand am aflat ca am intrat unde am intrat.In fine,se pare că azi ni se inmana mirobolantele manuale(astea erau cătusele din iad)care spre nesurprinderea mea aratau ok,dar altele absolut dezgustator.
   Cu ochii mei de scorpie analizam fiecare coleg,eram un fel de scaner de defecte sau ceva de genu,incercam să mă conving ca aici sunt doar persoane naspa cu un trecut dubios,persoane cu care nu ar trebui sa am tangente pentru ca micuta Tini(așa mi-am numit mintea😂)era pusă pe gasit nod in papura la toata lume..era pusă pe judecat,pentru că la asta se pricepe cel mai bine...
     Am ajuns acasa,plictisita si sictirită moarta asa ca decid să imi iau laptopul si sa mi pun putina muzica ca sa ma mai desrind si sa mai alung din tensiunea ce mi-a cuprin corpul.
     Ah,deodata aud cum incepe să cânte Arabela de la Artic Monkeys și starea mea s-a imbunatatit cu 50%.
     Incep eu să răsfoiesc cartile si sa incep să mă crucesc cand am vazut cat tuș este pe cartea de matematica si de limba engleză.Tini deja incepuse să injure de morti cand a procesat mai bine datele.Am rasfoit-o cat am putut,iar apoi toate gadurile sumbre mi-au venit grămadă in cap,gânduri ce m-au inspaimântat și m-au facut să plâng cu șiroaie din care se puteau face cu usurinta baxuri de apa imbuteliată.
    Mă ingrozea gândul că eu nu voi putea să promovez anul acesta din cauza matematicii care incă din generala mi-a cauzat doar probleme.
    Am incercat sa ma calmez,dar n-am putut,m-am pus in fata oglizii și am inceput să zic ce esec al vietii sunt eu,si cum n-am nicio valoare pe acest pământ,si am stat asa vreo ora si putin pana a venit sora mea din altă mama.
    Bella m-a luat la ture cand a văzut in ce stare deplorabila am ajuns...
Bi(asa cum ii zic eu):Tu nu esti sănatoasa?O să te imbolnăvesti in ritmul asta!!
Eu oricum stiam ca aveam sa devin cea mai buna prietena cu depresia si anxietatea si de aceea nu-mi păsa de nimeni si de nimic...eram doar un zombi umblator:moarta inauntru dar vie pe afara....Nu intelegeam de ce omenii nu mă lasă să-mi sarbatoresc durerea cu noi prietenii...
Bi:Deb,ma auzi sau ce naiba?
     Eu sunt inca aici si mă doare sa te vad asa,te rog,revinoti!!!
Nu avem nicio treaba cu lumea adevarata,mie imi plăcea lume mea intunecata si rece..era alinarea mea,dar ceu din jurul meu nu intelegeau asta....
*Dupa 24 de ore*
  Inca o zi in care pot face nimic,dar deodata telefonul meu suna,dar eu nu recunosteam numarul.
  Ok,am zis sa raspund,cu tema in suflet am deschis apelul cand aud niste voci care ziceau.....

Hei dragi cititori,sper ca v-a placut si acest capitol:)
Fiti cu ochii pe wattpad pt a afla cine suna in urmatorul capitol 😘