Buna,eu sunt....

Primul capitol

Buna,sunt noua pe wattpad si nu prea am experienta in ceea ce vreau eu sa fac,dar sper ca voi reusi sa va captivez cu povestea mea...

*Prima zi de liceu*
    Buna,eu sunt Debra Ray,și azi 15 septembrie incep prima mea zi de liceu.Pot spune ca sunt norocoasa,deoarece am scăpat de tot acel stres cauzat din cauza examenelor și a părinților mei,azi fiind un nou capitol și un nou început al vieții mele,mă voi duce la liceu unde se pare că voi cunoaște lume noua,o idee ce nu mă prea incantă,deoarece eu imi iubeam colegii,și mai ales a doua mea familie.
   Este ora 7,iar minunatul meu telefon incepe să urle ca un disperat.
    Mã trezesc cu greu,in mintea mea fiind imposibil să mă trezesc mai ales ca de azi sunt oficial boboacă.O idee care în minunatul meu căpudor este asemănata cu sentința la moarte.
    Mă dau jos din pat,mă duc să mă "revigorez" după o noapte cu doar 5 ore de somn,mă privesc in oglindă și mă detest pentru liceul in care am intrat,pentru că în orașul meu nu avea o reputație prea buna.
   Părinții mei sunt atât de bucuroși pentru mine pentru că am ajuns la liceu,dar in mintea mea era doar o mare dezamagire,un fel de gol sau infern care nu-mi dădea pace,era ceva ce mă mânca de vie,mă măcina din toate punctele de vedere.
    In fine,incep să mă îmbrac și pun o pereche de blugi gri si un maieu alb cu aspect de cămașa,că la dracu,e prima zii de liceu,trebuie să fac o impresie bună ca să-mi mearga bine.
     Ies din casă împreună cu părintii mei,și mergem pana la mașina.Cand am urcat in ea,am simțit cum am pus piciorul in expresul spre iad,cu bilet la reducere se pare,mă simțeam absolut oribil.
    Dupa aprocimativ o ora de mers cu minunatul expres al vieții,am ajuns in fața liceului și pe mine mă bufnea plânsul,eu nu voiam să intru in acest liceu nici in ruptul capului,dar mersi viață,ce pot spune....
     Tot așteptând apare și Hulia(omfg,ea era o mică vrajitoare care mi-a ruinat viața)și inca o data karma mi-a dovedit cât de bich poate fii cand vrea...si acum incepe calvarul...
Eu:Buna H,ce faci?
Hulia:Ahh bine ce să fac,pe la liceu
*Imi venea să o fac mătura publica*
Eu:Mișto așa,șii ce dirigintă ai ?
Hulia:Ehh,o am pe Izabella MaKinley,una de geografie,meh,cine știe ce aeriana e si asta...
*Și mintea mea era ceva gen:"Bich pls,imi place cum te descrii"*
Eu:Eu o am pe Valentina Petrova,e doamna de informatică.
Hulia:Interesant,hai ca eu trebuie sa plec că am treabă!..
Eu:Paa!!
   Eram atât de fericită că am scăpat de acel fenomen,sper sã nu se mai intoarcă...
    Se pare că acum se strigă catalogul și trebuie să fiu și eu prezentă,dar in capul meu erau tot felul de scenarii cum aș putea sa devin o James Bond și sã sar de la etajul 2 și sã mă prind de o creangă și să scap din iad,dar asta era doar in capul meu,așa că mi-am auzit numele și mi-am urmar diriginta.
    Dezamagirea,furia,tristețea din mine nu se puteau descrie in momentul in care am intrat in laboratorul de informatică și mi-am văzut colegii de suferință.
*Intre timp in mintea mea*
   Eram ceva gen,kill me now pleas,doar nu pot să stau cu niște ratati ca ei,adica doar cand i-am vazut mi s-a facut rau..
*Revenind in lumea reală*
    Doamna diriginta s-a prezentat asa ca si noi a trebuit sa ne prezentam,su vai eu ma aflam in culmea fericirii pentru ca fix eu voiam sa ma prezint...
  "Salut sunt Debra Ray,puteti să-mi spuneti Deb,sunt originala din România,dar m-am mutat cu mama in America deoarece s-a recasătorit,si da..."

Hei lume,sper că am reusit să vă captivez putin atentia spre un fel de jurnal al vietii mele...
Atat a fost pt primul capitol,si imi cer scuze pentru eventualele greseli gramaticale,voi revebii in curand si cu capitolul 2.Sper ca nu este foarte scurt.
Va pup 😘