Capitolul 2

35 5 1
                                    

Într o dimineata obisnuita, îmi suna alarma ca de obicei la 7:30am, ma pregătesc pentru scoală, ma îmbrac cu oribila mea uniformă si ies pe poarta, îndreptându-ma spre locul pe care unii il numesc "închisoarea", adică ,scoala.

Mergând ingandurata pe trotuarul îngust al străzii, ma opresc dintr-o data stand tintita in loc.

-Hei, stai, asteapta-ma! Se auzi o voce in spatele meu

Când ma întorc , începură sa-mi transpire palmele si sa-mi sară inima din piept. Da, el era!

-Nu stiam ca stai asa aproape de casa mea, trebuia sa-mi spui. Am putea merge împreună pana la scoala!

Am rămas cu privirea tintita spre el . Simteam cum cad de pe picioare, insa incercam sa par normală.

-Desigur, am putea! I-am raspuns cu o voce tremurând.

Ajunsi in scoala, el s a despărțit de mine si a mers împreună cu alți băieți pe hol. Deja auzeam şoaptele răutăcioase ale celor mari. Stiam ca nu e o idee buna...

Dar spre uimirea mea.....(Capitolul urmator)

Iubire NeaşteptatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum