Probleme cu Vecinii

Probleme cu adevarul

*Maia*

Îmi este groaza sa merg acasă...

-Maine vi la liceu?imi spune Max.
-Dacă supraviețuiesc...ii spun eu zâmbind râzând.

Se uita la mine si râdea in timp ce veni sa ma sărute.

-Pa...

Ajung acasă,nu eram deloc bine dispusă ca familia mea stătea jos la masa si ma așteptau...inclusiv Aiden.

-Maia,aseaza-te te rog ,îmi spune tata supărat.

Ma așez speriata,adica pe bune ...nu știam ce va urma.Acum vine momentul in care ma vor certa si va  fi nu tocmai drăguța.

-Deci copii...asa nu se mai poate,ne spune tata calm.

Eu cu Aiden stăteam gata plictisiți si fără chef.

-Eu si tatăl vostru nu mai putem,nu mai înțelegem e e neînregula cu voi doi...va lăsam prea mult de capul vostru.Aiden,pleci de acasă la 17 ani ,Maia nu știu unde umbli nopțile...ne certam Numa.
-Tata...spune Aiden supărat.
-Taci,Aiden...nu ma întrerupe.
Poate ca mutarea asta nu a fost tocmai una plăcută recunosc dar sa ajungeți sa va afecteze viața nu mai permit.Poate era mai bine dacă rămâneam acasă...
-Nu tata,te rog!ii spun socata.
-Atunci spune-mi odată !Unde umbli nopțile?!!adolescenta voastră idioata ma dispera!spune tata trântind o carte.

La Trântitul cărții am început sa tresar de frica iar Aiden tot ofta.

-Eu...

Nu mai rezist,ma ridic de la masa dar Aiden pierzându-și răbdarea ma trage de mâna.

-Lasă-mă !ii spun nervoasa.
-Sigur,când ne spui,spune el ridicându-și o sprânceană.
-Mama,tata ...eu..nu mai sunt virgina..

La auzul părinților mei tata se ridica in picioare si acum veni momentul când  o palma îmi lipi fata cu durere dar nu era tata ci fratele meu.
Am rămas socata iar părinții mei la fel tăcuți.

-Ți-ai revenit?imi spune Aiden.

Ma uit la el cu lacrimi in ochi si ii spun nervoasa.

-De te mai amesteci in viața mea te rup!!!ii spun țipând.

Nu termin de rostit propoziția ca mai primesc una ,dar de data asta mai puternica.Nu mai spun nimic,ma iau si ma închid in baie.

-Aiden...spune mama plângând.

*Aiden*

Nu m-am putut abține,ma șocat efectiv.E atât de proasta ,toti nervi mi-am ridicat,maine îl omor pe Max.
Cum dracu...?De ce ?!cum e posibil?!

-Tata,ți-am scutit un favor...ii spun tatei nervos in timp ce plec in camera mea,părinții au rămas sa vorbească șocați.

*Mama*

-Ce ma fac ,dragule?!
-Lasă,in sfârșit Aiden se maturizează si o învață el minte...
-Dar nici sa o lovească!
-Nu îmi vine sa cred ce a făcut,nu am cuvinte scumpo!
-Poate ca mutarea asta nu e una buna,ne vom muta înapoi in Europa ...
-Unde?
-In Danemarca la țara la ferme dar nu le zice încă copiilor pana nu rezolvam problemele astea.
-Nu știu cum vor reacționa...
-Of...
-Sa termine Aiden liceul..

*Maia*

Nu mai suport!plang si simt ca voi muri intr-o zi...stau in fund in colțul uși distrusă toată!Nu mai vreu!

Lumea nu e făcută pentru a plânge,pentru a te necăjit,pentru a suferi ci pentru a o trai asa cum vrem .
Simt ca uneori viața nu o voi putea duce pana la capăt.In ori ce problema sunt sau am fi.Nu știu ce scop am sau de ce ma chinui cu toate...dar știu un lucru,sunt data pe lume cu un scop si îl voi afla.Uneori vrei sa te Opresti dar nu mai poți ...totul are o explicație chiar dacă nu am aflat-o încă.Parintii mei nu îmi sunt aproape când am nevoie,ei cred ca totul e greșit dar nu e ...mereu e ceva bun dar ei nu văd.
Stau si plâng,deodată mama îmi bate la Usa:

-Maia,ieși te rog...
-Nu.

A doua zi dimineața trebuia sa merg la liceu.Ma trezesc in baie pe jos.Oh,am liceu si e 7:30.
Ies din baie morocănoasă si ma duc la mine in camera sa ma schimb dar mama vine la mine suparata.

-Maia,mergi la o doamna foarte drăguța după școala sa discuți cu ea.
-Ma duci la psiholog?!!ii spun eu revoltata.
-Nu o lua chiar asa...doar ca iesti dementa ,îmi spune Aiden sarcastic râzând.
-Ai tu probleme cu creierul!ii spun eu nervoasa.
-Despre asta vorbeam eu acum Maia,îmi spune mama oftand.
-El a început!
-Opreste-te acum,du-te la școala...îmi spune ridicând tonul.

Nu mai am de gând sa spun nimic,trântesc Usa si ma îmbrac .