Voi stiţi de câte ori am încercat să scriu o carte? Normal că nu stiţi. Nu mă cunoaşteţi...dar, o să vă spun.
Am în gând enşpe mii de poveşti întregi, cu tot ce le trebuie: început, cuprins, încheiere. Şi majoritatea sunt gândite la cel mai mic detaliu. Şi totuşi, dacă sunt gândite, şi sunt idei bune ( sau aşa spun prietenii mei care au avut ghinionul să mă asculte la beţie sau in vreo zi în care aveam chef să vorbesc mult, adică mai mereu), de ce dracu nu scriu ? De lene. De aia.
"Şi acum nu scri?" Te intrebi tu acolo ca deşteptul.
Nu. Nu scriu o carte. Nu scriu confesiuni, deşi aş vrea, dar nu le-aş putea arăta cunoscuţilor, şi astfel nu aş avea nici un cititor.
"Deci ce pula mea scri?" Te întrebi tu acolo,nu?
Scriu ce îmi trece prin cap, pur şi simplu, fără nici o logică, fără nici un scop.
"De ce?" Poate te mai întrebi.
Ei bine, uite aşa. Că mâine am test la biologie, e deja 3:22, nu m-am omorât cu învăţatul şi am, pentru prima dată în ultimul an, insomnie. Îmi aduc aminte de contul meu celalalt de wattpad. Scriam când aveam insomnii. Şi cum în ultima perioadă ( adică 1 an şi) aş fii dormit 24/7, nu prea mi-a mai ars de scris.
Dar acum uite-ma aici. Ascultând ploaia, in seara asta de toamnă, gândindu-mă la el, in loc să mă gândesc la el, testul la bio, şi tot ce îmi doresc pe lânga sunetul de ploaie, e sunetul inimii lui...
Am revenit. Mă rog, voi nu stiţi că am fost plecată, dar am fost.
S-a oprit ploaia, şi o dădusem in prea multă romanţă, aşa că am decis sa iau o pauză şi să cobor să îmi iau o ţigară. Bine, mi-am luat 3. Am stat să fumez una în faţa blocului, pentru ca iubesc oraşul ăsta noaptea. De fapt, doar noaptea il iubesc, când e linişte, doar câteva lumini obscure şi câteva taxiuri ce străbat străduţele. Am stat în faţa blocului, ascultând în căşti aceaşi melodie, şi m-am gândit la ce aş putea să scriu, dar bineînteles că am renunţat la tot până a ajuns liftul la 4.
Acum mă gândesc, că îmi e atât de uşor să mă strecor pe uşă noaptea, încât, abia aştept să mă strecor pentru el. Să facem lucruri nebune, pe care să nu le putem uita, chiar dacă vom iubi pe altcineva. Pentru ca cele mai frumoase amintiri, sunt nebuniile facute noaptea, intr-un oraş ce din aglomerat, devine liniştit, şi te simți ascuns de întuneric, te simţi în siguranţă.
E deja 4:00, si cred cã o sã încerc să îmi mai învăţ la biologie.
Abia aştept sã ies azi de la liceu, să vin acasă să dorm.
A
şa că ne auzim data viitoare, când dracu o sa fie şi aia.
