Şi ce-i fiorul ce-mi străbate inima?
Şi ce-i cu mine?
De ce nu-s criminal ci doar victima?
Şi ce-i cu tine?
Durerea mi-e casă, iar fericirea mormânt
Cum oamenii-s vii, dar morți pe pământ ...
Tresar în geamăt şi îmi înec suspine...
Fericirea mi-e mormânt, dar nu mai vine.
Vântul e rece şi oasele-mi crapă,
De vreme, de timp şi poate să tacă,
Căci inima-i surdă şi sufletul mut
Şi nimic nu va mai fi ca la-nceput...
CITEȘTI
Lumină
شِعرLumina vieții stă în versuri, în cuvinte de dor şi spaimă. Când tu îmi eşti întuneric, rima mi-e Lumină!
