condamnata la iubire

cap 12

Ella Pov...

Zilele ce au urmat Alex a evitat orice contact cu mine . Am mers la școală împreună, dar acum mă așezăm  în scaunul din spate si încercăm să citesc ceva, cât să evit contactul cu el. Era tăcut tot drumul si asta ma liniștea. în fiecare zi purta ochelari negri sa își ascundă  fata obosită.

La școală era vechiul Casanova. Dar ceva era diferit, la o zi sau două, cucerirea era alta. Doar spectacolele erau aceleași...mângâiere și sărutări salbatice pe holurile liceului.
Încercăm să plec atunci când îl întâlneam, mă raneau comportările lui. Îmi apăreau în minte sarutarile lui si simțeam cum  îl uram mai mult, pe zi ce trece.

După ore mergeam acasă. Mă lasa si el plecă în trombă fără să spună nimic. Se întorcea sera. Beat si urmat de vreo târfă cu care urcă în dormitor. Nu înțelegeam de ce ma durea comportamentul lui si faptul ca se tăvălea cu orice ușurată ii cădea în brate. Nu mai vedeam nici o urmă din vechiul Alex,cel care a stat lângă mine o seara întreaga, cel care mă sărută cu atâta pasiune de îmi făcea corpul să vibreze la atingerile lui,  acum arata ca o stafie si gândul meu era la Rossa. Ce îi puteam spune? Am vorbit la telefon in fiecare zi și am mințit că totul este bine.

-Buna Ella, cum sunteți?! Întreabă Rossa ca de fiecare dată

-Suntem bine , stați liniștită! Ii spun si îmi doresc ca inima să nu mă doară când o mint.

Trecuseră 2saptamani de când erau plecați si ma bucur ca măcar ei au vesti bune. Vorbim despre Mary, care si a externat sora si se pare că sărbătorile o să l e facă acolo. Iar în acest timp Rossa s a apropiat din nou de fostul soț cu care conducea o mare firmă din New York. Eram fericită că Alex , era posibil, să îi aibe din nou pe amandoi părinți lângă el. Așa va Rossa a amânat venirea acasa până de sărbători.

-Ella...??Crezi ca va descurcați?? Întreabă parcă rușinată

-Da,Rossa....o să fi m bine!Ce puteam să îi spun. Nu puteam să îi  iau dreptul la fericire.

-O să mai amân puțin venirea mea acasă! Am vorbit și cu Alex si nu părea deranjat că o să vin aproape de sărbători! Cum putea să fie deranjat când tot timpul avea companie.

Era 1 Decembrie si desi era vineri, nu făceam școală. M am trezit la 8 si după rutina de dimineața m am apucat de treabă. În timp ce pregăteam de mâncare la bucătărie aud pasi care se îndreptau spre ușă. Era Alex. Imbrăcat ca pentru plecare cu aceiași ochelari la ochi. Iese. După ce îmi termin treaba la bucătărie,  urc la el în camera si încep să îi strâng hainele pentru a le duce la spălat, schimb cearceafurile, scarbita de gândul că în ele au stat alte  femei alături de el .

Cobor si dau drumul mașinii de spălat , după care urc să  iau gunoiul si gata cu treaba pe ziua de azi.  Mă aplec si vreau sa iau sacul când...ceva îmi atrage atenția. Un pliculeț mic ce se vedea în coșul de gunoi. Îl iau în mâna care tremura . Nu putea să fie...nu droguri!! Dar chiar asta a fost in pliculeț. Ce era oare în capul lui tampit?Pentru ce îi trebuia drogurile? Chiar nu se gândește deloc la mama lui. Si ce îi voi spune Rossei când va auzi că am dezamăgit o si Alex se droghează din nou.

Am mers spre dulapul cu haine....l am deschis si am început să caut si restul de pliculețe. Sigur nu era nici primul si nici ultimul. Trântesc nervoasa ușile dulapului în care nu găsesc nimic. Încep căutările la birou, nimic.  Mă așez pe scaun si încerc să îmi păstrez calmul...trebuia să fie undeva, dar unde?

Vreau să plec si pun mâna pe birou pentru a mă ridica si atunci văd o cutiuță argintie de mărimea unei cărămizi ce starea lângă laptop. O deschid si vad câteva pliculețe cu droguri în interior. L e iau si plec in camera mea.

Alex Pov...

Seara în care am adus o acasă pe Ella de la petrecere , am promis că nu o să o mai fac să sufere. Când eram lângă ea ii provocăm doar suferință.  După ce am sărutat o ca si cum a r fi fost ultima oara, în dimineața de după petrecere am știut că trebuie să o țin departe de mine. Am încercat să o fac să înțeleagă că ea este doar "menajera" pentru mine. Dar inima îmi spunea altceva, ceva ce nu mai simțisem niciodată și de care îmi era frică. Am fugit ca un laș lasand o în camera plângând.

Din acea dimineață nu am mai vorbit, chiar dacă mergem împreună în mașină spre școală. Ea se aseaza în spate și citea  până când ajungem. Eu îmi ascundeam ochii obosiți și roșii, din cauza drogurilor în spatele ochelarilor. O urmăresc cu privirea în fiecare dimineață și vad ca nu mai este cea de dinainte . Nu mai are același zâmbet și aceiași ochii luminoși. Fac tot ce pot ca ea să mă urască tot mai mult si îmi este ușor, pentru că eu la asta ma pricep cel mai bine. Fetele din liceu nu se așteaptă invitate, așa că încerc cat mai multe în speranța că mă voi simți mai bine

Dar problema apare atunci când ajungem în pat. Nici una nu este bună și ajung prin a l e trimite la dracu, in timp ce chipul Ellei îmi apare de fiecare dată când închid ochii. Am venit si acasă cu câteva, fiind așa de beat ca nu l e puteam face nimic, dar nu mai puteam să știu că sunt singur în casă cu Ella. Îmi era frică că o să intru în cameră peste ea si o sa o sărut până când va fi a mea. Și atunci voi arde în focurile iadului . Așa că după ce o lăsăm acasă de la școală plecăm si ma întorceam seara.

Mereu găseam curățenie în camera si parfumul ei pe așternuturile ce erau schimbate în fiecare zi.  În living tot timpul mă aștepta o masă pregătită. Dar cine sa mănânce, după atâta băutura si droguri, nici nu mai simțeam foamea.

Am vorbit cu mama în fiecare zi și am asigurat o ca totul este bine. Mă durea ca o mintea. Știam ce mult a suferit ultima dată când am făcut aceiași greșeală cu băutura si drogurile. Atunci m a trimis la tata care m a luat la birou cu el si m a ținut departe de probleme.

Mă bucuram ca totul se rezolvase si ca vrea să petreacă puțin timp cu tata. Îmi doream să îi am pe amandoi alături. Tata era un om minunat, dar după ce tatăl lui a murit si a trebuit să preia afacerile familiei, fiind singurul copil, s au distanțat si a rămas în New York.
Desi mama a suferit mult, nu a divorțat niciodată de el si nici tata nu i a cerut vre o dată divorțul.

Este 1 Decembrie si nu avem școală. Iau un pliculeț cu pulbere din cutiuță argintie de pe dulap si il trag repede pe nas. Mă îmbrac , îmi iau ochelarii si ies din cameră. Cobor scările si o văd pe Ella în bucătărie, trec repede pe lângă ea ca si cum nu o văd ,si ies afara.

Merg să mă întâlnesc cu băieții . Batem orașul până seara, după care mă întorc acasă. Întru si nu aud nimic. Luminile sunt stinse, așa că ma grăbesc să urc în camera.