Spor la citit
Ma asez la masa mea obișnuită, lângă fereastra, departe de muzica aia enervantă.
Fără răbdare bat ușor cu unchiile în masa, așteptând ca un chelner sa vina pentru a-mi lua comanda.
- Cu ce pot sa va ajuta?
Se aude o voce suava din spatele meu. Ma întorc ușor, văzând un baiat imbracat la patru ace.
- Nu puteți sa ma ajutați cu nimic, aștept chelnerul.
- Acesta cafenea este a mea, deci cu ce va pot ajuta?
- As vrea un cappuccino cu lapte, spun simțindu-mă putin stânjenită.
- Imediat.
Ma uit la picăturile de ploaie, care ușor lovesc geamul, apoi se scurg asemenea unui dans lent.
- Muritori prosti, spun încet, dar se pare ca cineva ma aude.
- Poftim?, întreabă proprietarul cafenelei, derutat.
- Ma uitam la ploaie ... oamenii sunt atât de prosti.. Oricât de mult ar fugii ploaia tot o să-i ude ...
- Da, dar alergând o sa ajunga mult mai rapid la destinație. Poftim comanda.
Beau acel cappuccino, apoi ma ridic lăsând banii pe masa.
Ies afara, iar picăturile de ploaie încep sa se scurgă ușor pe pielea mea, simtind cum sunt urmărită de acel baiat, dar il ignor ... pornind spre micul meu apartament.
La câteva minute ajung, mereu chicotind văzând cum oamenii tot aleargă, multi se mirau cum merg asa calma.
E natura ... Sunt parte din ea..
Cum sa putea sa fug?
În cutia postala vad un plic pe care era scris doar destinatarul.
Nu scriu de la cine e..
Descui usa, apoi îmi arunc geaca de piele și desfac plicul.
- Nu ... e imposibil, spun începând sa tremur.
*******************************
Va urma
18 - noiembrie - 2016
CITEȘTI
Pare diferit, ... dar tot un muritor prost ramane
WerewolfDe când m-am născut încerc sa ma acomodez cu muritorii, dar a fost și o sa rămână pentru mine ... un mare eșec. Trăiesc ca un om normal printre ei ... Încerc sa le înțeleg viata, comportamentul, dar până acum n-am reusit s-o fac. " Ma uit la pică...
