- Da, eu! Cine credeai ca e? Tipu de afara?, spune Justin vizibil nervos.
Nu puteam sa spun nimic, parca aveam buzele lipite.
- Imi pare rau ca ți-am distrus visele ...
- Nu, nu am vrut sa fie el!
- Ma scuzati ca ma bag, dar voi vă cunoașteți?, intreaba Teo putin surprinsă ca un muritor ma stie.
- Mda, spun aproape maraind de nervi.
- Nu!, strigă Justin nervos.
- De ce iti pasa de viata mea personala? Ti-e frica ca ala era iubitul meu? Dacă ar fi ce?
- Parca nu mai doreai sa vii în cofetăria mea!, spune evitând intrebarile mele.
- Uite ca am venit!
- Vad, vad ca nu sunt orb.
- Da? Bine ca mi-ai zis, credeam ca ești.
- Saraca de tine!
- Muritor prost!
- Poftim? ...
- Domnule chelner? Un cappuccino și 2 cafele te rog.
- Imediat.
Ma apropii văzând ca masa mea e ocupata.
- Asta e masa mea!
- A fost!, spune Justin la fel de nervos ca mine.
- Poftim?!
- De acum nu mai ești bine venita aici!
- Ușor ... nu va mai certati, încearcă Teo sa ne calmeze, dar noi tot ne aruncam priviri criminale.
- Da, incetati, se baga si Nycol oarecum speriată de situație.
- Te rog sa o ierți, spune Teo lundu-ma de mână.
- Hai la alta masa.
- Nu, eu plec!
Plec singura fără sa mai spun nimic. Nu-mi pasa ca nu știe adresa, de fapt se ia după mirosul meu si ajung ele la apartament ...
*******************************
Va urma
CITEȘTI
Pare diferit, ... dar tot un muritor prost ramane
WilkołakiDe când m-am născut încerc sa ma acomodez cu muritorii, dar a fost și o sa rămână pentru mine ... un mare eșec. Trăiesc ca un om normal printre ei ... Încerc sa le înțeleg viata, comportamentul, dar până acum n-am reusit s-o fac. " Ma uit la pică...
