Pare diferit, ... dar tot un muritor prost ramane

✏ Capitolul 2 - Renunț la cafenea

  Nu-mi vine sa cred!..

Asta e imposibil.. E o gluma proasta.. Nu?

"Buna draga mea Emily, o sa ma mult alături de tine. Mi-e foarte dor de mica mea nebuna.
Vin la ora 00:00, mâine."

Teo chiar vine aici? ...

Teo e cea mai buna prietena a mea, e ca o sora. Are aceiași vârstă ca mine, 15 ani.

Telefonul începe să cânte, asa ca îl scot din blugi și răspund.

- Da?

- Sunt Nycol.

- Teo, vine mâine sau glumește?

- Da, doar ca șeful haitei nu o lasă să vină dacă nu merg și eu cu ea.. Ce sa fac?

- Vino!, spun nerăbdătoare, aproape tipand. Abia aștept sa va vad. Pa, ma duc la cafenea.

- Ok, pui.

La ceva timp ajung la cafenea, așezându-ma la masa mea.

- Un cappuccino cu lapte.

- Decât atât?

- Nu-mi place cafeaua.

- Nici eu, spune chicotind.

- Nu-mi pasa.

- Care e numele tău?

- Emily, de ce întrebi?

- Dragut nume. Eu sunt Justin, spune proprietarul cafenelei.

- Te-am întrebat eu ... cum te numești?

- Nu-mi place sa rămân un necunoscut, spune zâmbind, apoi se așează lângă mine privindu-mă intens.

- As vrea anul asta acel cappuccino!

- Atât de grăbită ești?

- Deci nu-l aduci?, spun nervoasă, uitandu-ma la el urat.

- Nu ... și ce o sa faci în privința asta?, intreaba amuzat de situație.

- Atunci plec și nu m-ai vin niciodată aici! Renunț la cafenea!

- O sa vii, spune fiind sigur de această afirmație.

- Ba nu.

- De multi ani vii aici, deci nu o sa renunti ușor la locul favorit.

- Gura mica!, spun nervoasa ridicându-ma de la masa, apoi plec simtind cum ochii lui sunt ațintiți pe mine.

Am observat ca el nu servește pe nimeni ...

Atunci de ce eu sunt o excepție?

- Salut, unde te grăbești asa?, spune lundu-mă de mână.

- Hei, blond prostuț.

- Ah ... încă am acest nume?

- Of ... Addam.

Addam: Esti tânără nu mai ofta, spune chicotind, apoi îmi dau seama de un lucru.

- Unde sunt?, intreb suspicioasă.

- Cine?

- Stiu ca ești prost, dar nici chiar asa.

- S-a prins!, tipa Teo din stelele unui bloc.

- Nu-i corect, se oftica Nycol punandu-si mâinile la șolduri.

- Ai dreptate, Nycol! Nu-i corect, vă jucați greșit, spun chicotind de planul lor eșuat.

- Eu va las fetelor, mor de oboseala. Pot sa dorm la tine Emily?, spune Addam putin abătut.

- Nu-i casa de oaspeți, deci nu.

- Reao. Bine, plec!, spune nervos, apoi începe să alerge.

- Fetelor! Hai în cafenea!

- Nu, Teo.

- Te rog, Emily, spune Nycol facand niste închisori de cățeluș plouat.

Toate trei suntem prietene, formam un grup de neînvins, dar e incomplet.

Încă cautam doua persoane pentru a ne stabili grupul haitei, dar trebuie sa fie băieți ...

- Love? La ce te gandesti?, ma scoate Teodora din gândurile mele, apoi începe să râdă.

- Nimic ... Vino.

- Yey.

Intram în cafenea uitându-mă în jur, nici urma de el.

Slava Domnului!

Simt o mana pe umarul meu..

- Tu? ... , intreb uimită, uitandu-ma la persoana care ma privea neutru.

******************************
Va urma