Capitolul 23

192 6 0
                                    

~Capitolul 23~

~Mathias~

    Deja era obositor toata treaba asta de afecerist sunt foarte obosit,mai ales ca tata ma pus sa ii fac eu foile,si am fost tinut prea mult de vorbele lui Ady,prea vorbea,ce om.

Intru in casa,imi pun geaca in cuier si cainele imi apare in fata,il mangai si merg sus stiind deja ca frumoasa mea printesa doarme.
Normal,doar este ora 20:30.
Intru in dormitor si o vad ca doarme imbracata,o asez mai bine si o las sa doarma in pace,cred ca a facut multa treaba daca este asa de obosita.

Ma asez pe sezut si imi pun mainile in cap imi frec ochii,ma ridic si merg in baie,deschid apa calda si imi desfac nasturii de la camasa,dupa o las sa cad incetisor de pe mine,imi desfac pantaloni si las sa cada si ea,dupa intru in cabina si las apa calda sa faca contact cu pilea mea,imi iau saponul meu care mirosea la portocale.Dupa ies din baie cu un prosop pe mine si ma imbrac in haine lejere,dupa sar in pat si ma uit pe telefon aveam un mesaj de la...Leon
Ce o vrea tipul asta ?
Deschid mesajul si il citesc.

"Salut Matt,spunei lui Katie sa vina maine,nu stiu de ce nu a venit azi,dar te rog sa vina maine la 12,o astept cu drag.,,

Ma uit confuz la mesaj dupa inchid telefonul,privindo pe ea,dormind linistita.
Hmmm,oare ce vrea sa ii vorbeasca,Katie a mea ?!

O mai privesc putin dupa o sarut usor pe crestetul capului dupa ma bag si eu la somn.

*Dupa 2 luni*
*Leon pov*

Stau ca prostul in casa,imi lipsea mult de tot Katie,a aflat ca sunt fratele ei i-am explicat tot dar acum...de doua luni in coa nici nu imi mai vorbeste nici macar sa mai ma vada nu vrea,sunt un idiot pentru ca me-am parasit familia si toate cele.
Luna trecuta eu si Julia am terminato,dar nu ma supara faptul ca am divortat fiinca nu mai o suportam era stresanta era prea fiitoasa prea rea si nu ii placea prezenta lui Lutten nici al lui Daiana,care pe Daiana o cunosc de cand aveam doar 13 ani,ea ma ajutat sa trec peste toate sa imi inving teama si durerea,ea a fost cea mai inportanta persoana din viata mea,acum nici nu mai vorbim daca e sa vorbim sta doar 5 minute si dispare din raza mea vizuala,cred ca i-am gresit mult,ea chiar ma place,dar chiar in genul ala,sa luptat ca sa ma aive,acum nici nevasta nu mai am nici prieteni apropriati mie,nici familie,nimic,am noroc ca varul meu Nicolas ma viziteaza dar des.
Sunt singur cu fata mea de numai 5 ani,o iubeam mai mult ca orice de pe pamant,e darul meu de la Dumnezeu,tot ce pot face pentru ea sa aive de toate si sa fie fericita,separe ca Julia nu a putut sa fie o mama exemplara pentru ea,nici nu ii pasa daca patea ceva sau daca o lovea si fara sa ii pese ca este fata ei care ea ia dat nastere,nu a dorito niciodata,de asta am pastrat eu fata si sa plece ea de finitiv din casa mea si sa divortez.

Fata mea nici nu o iubea pe mama ei nici nu ii pronunta numele,este fericita cu mine,si asta ma bucura enorm,o cheama Adelina,sau o mai strig si Ada.
O iubesc pe fetita mea mult de tot,nu vreau sa pateasca nimic,o sa o protejesc la nesfarsit,am noroc ca are ochi mei si culoarea parului tot al meu,are cu cine semana,si ma bucura asta.

-Tati tatiii. Ma striga frumoasa mea fata sarind pe mine.

-Da scumpo,ce este ? Intreb confuz si speriat.

-Sti,Mia vine la mine cu mama ei sa se joace cu mine. Spune fata mea foarte fericita.

-Bine,dar ai grija sa nu te ranesti. Spun zambindu-i.

-O sa am crija,tati. Spune fata mea iar eu rad scurt trecand cu mana prin cele doua codiite ale ei,era chiar dulce.

-Se spune ''grija,, scumpa mea. Spun iar ea rade scurt cu un ras foarte sinpatic de copil.

Iubire (17+)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum