Blestemul

Pădurea Roșie

⏰2:00AM⏰
Tot încerc să adorm, dar nu pot, de fiecare data când închid ochii aud zgomote ori din dulap, ori de pe hol, ori din baie. La început am crezut ca este doar fratele meu, dar am verificat, el doarme, cred ca mintea mea îmi joaca feste, sau mai este și altcineva în casa asta în afara de familia mea ... Ceea ce pare imposibil, deci o sa cred doar ca am înnebunit.
Ma ridic din pat și ma duc la geam, privesc pădurea din spatele casei.

~Eu vorbind singur~
Eu: Pădurea Roșie? Este un nume foarte ciudat, nu știu de ce au denumit-o asa.

Îmi iau perna, 3 scaune si improvizez un pat, ma asez in asa fel cu incat sa ma uit înspre pădure, si imi inchid încet ochii.

~În vis~

Ma uit în continuare spre padure din poziția mea cât decât comodă, când dintr-o data aud de parca cineva ar zgâria peretele de langa mine cu unghia. Îmi îndrept atenția către sunet, unde vad cum se scriu litere în peretele de langa geam.

"Ego, puro sanguine, offero mihi sanguinem hujus mundi absconditi, et efficiar anima mundi hujus"

Ce limbă este asta? Spun eu in timp ce îmi iau telefonul de pe măsuța de langa pat, dar telefonul nu se deschide, probabil nu are baterie, chiar dacă a fost la incarcat pana acum.
Momentul în care mi-am intors privirea către scrisul de pe perete, nu mai era acolo, în locul ei era o săgeată care imi indica sa ma întorc. Fac exact ce îmi indică săgeată, numai pentru a da ochi în ochi cu o figura cu ochii roșii, și cu o respirație greoaie, care în secunda a doua sare la mine încercând sa ma atace, fără a lăsa un moment de al analiza.

Cum se intampla asta, tresar din patul improvizat încercând sa ma feresc, si cad, cu multe semne de întrebare ma uit în jur și îmi analizez camera care este complet neschimbată, peretele este perfect normal, nu mai este nimeni în camera mea, holul la fel de gol. Ma întorc în camera, si fără sa ma mai gândesc la ce s-a intamplat, ma arunc în pat și încerc sa adorm din nou.

⏰7:00AM⏰

Tata ma suna sa ma trezească, ezit sa raspund la primul apel, închizând soneria și intorcandu-ma cu capul spre partea opusa, nu apuc sa stau asa mai mult de 2 minute ca ma suna din nou. Înainte de a răspunde ma uit la ceas și oftez.

Tata: Trezirea somnorosule, trebuie sa mergi la prima ta zi de școală.
Eu: Deja? Dar, suntem aici de doar o zi, sa nu imi spui ca ai pregatit deja tot.
Tata: Vei afla totul când ajungi acolo, nu ar trebui să dureze mult până ajungeti, dar ca sa va ajut sa plecați din timp v-am pregătit eu ceva de mâncare in frigider, mama ta este la un interviu, sa îl trezesti tu pe fractu, ca sa nu mai stau eu sa îl sun.
Eu: Ummm, ok, o sa ma duc imediat sa il trezesc, tu cum o duci? Cum este noul birou?
Tata: Este super, biroul meu arată extrem de bine, daca este poate mai incolo vi si tu pe aici ca sa iti arat locul.
Eu: Presupun ca as putea, sper doar sa nu imi pierd timpul.

Mă ridic din pat și primul lucru pe care îl fac este sa ma duc la geam și sa ma holbez la padure. După ce am stat 5 minute pe gânduri, am mers sa il trezesc pe Luci, apoi sa fac un dus, intr-un final sa ma îmbrac și sa merg în bucătărie sa pregătesc masa pana sa vina și fratemiu.

În momentul în care masa este gata, iese și Luci de la baie și coboară instant, în halatul lui de baie.

Eu: Nu mai sta atat de mult dimineața, doar nu vrei sa întârziem, si de ce nu te-ai dus sa te îmbraci? O sa răcești doar în halat.
Luci: Nu am chef, mama si tata nu sunt acasa, vreau sa fiu și eu liber fără reguli, nu deveni și tu ca ei te rog.
Eu: Ok ok, doamne dar rebel ai devenit de cand suntem aici. Spun eu cu un mic rânjet pe fata. Poți sa te așezi acolo.