Prima mărturisire

45 8 0
                                        

Îți mai aduci amintele de poznele făcute împreună?

Cum aveam pătuțurile unele langă altele la grădiniță?

Și cum eram singurii copii care nu dormeam la prânz și îi chinuiam pe alții cu râsul nostru colorat?

Îmi doresc atât de tare să te întorci încât inima mea este spartă în bucăți.
Te vreau doar pe tine deoarece de la a fi cei mai buni prieteni am devenit străini, iar ăsta este lucrul care mă rănește cel mai tare.

Ești singurul care a meritat și va merita vreodată dragostea mea!

                Cu dragoste
                         A ta,
                       R

GoneUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum