Rătăcesc și astăzi ploi
În lumea noastră cea comună;
Cine te aștepți să spună-
Cine suntem totuși noi?
Mocnit, latent gâlgâie ochiul
Dar se revarsă ca o spumă-
Și tot se mai așterne brumă
Unde-a roșit odată focul.
Aflat-ai oare ce de stolul
Se-ntoarce toamna lângă soare?
Ori eu de ce n-am plecat, oare
Când împrejur ai dat ocolul?
Ori ai aflat de ce adun
Oricum din tine nestemate,
Și de ce-s toate blestemate
Sub soarele ce mă depun?
