Mă doare tot cerul de tine
Și plouă cu friguri prin lume,
Mă lepăd de mine de mâine
Să merg printre noi fără nume.
Nu simt altă viață prin mine,
Ci numai decesul lui "doi"
Aș vrea să întreb despre bine;
De ce să privesc înapoi?
Tot ninge de ieri peste C,
De ieri iese soare din A;
Eu sincer nu vreau să mai sper
Deci, dacă ești tu, nu pleca.
De-atunci doar un ceas mai trăiesc,
Plec gândul de tot spre podea
Ghicind dacă te mai iubesc,
Gândind daca însămi sunt "ea"?
Ce spun e absurd și greșit
Și poate e noapte târzie,
Conștiința-mi încă te știe
Și-așteaptă din nou răsărit.
Eu nu te numesc nici acum,
Ce-a fost știm și doar judecăm
Mă urc în mașină la drum
Spre nunta lui "dar" și-a lui "cum"..
În chip cioplit nu mă zidesc,
Sunt tot eu, aceeași copilă
Și nu știu de ce mă inspiră
Gândind cât mi-ai fost de lumesc.
Memoria-mi șterge din urme
Tot ce-a fost ieri de cumplit;
Cenușa de-mi puneți in urne
Tot nu voi uita c-am iubit.
Iar gândul de "a fi" ori "a nu"
Nu-mi dă răgaz pentru un "azi".
Deci, dacă răspunsu-l ai tu
Spune-mi că vrei să mai cazi.
