Change

Capitolul 4

Terminam de cumparat si mergem spre iesirea din mall. Cred ca avem mai mult de 10 pungi fiecare. Numai eu cred ca mi-am luat 10 tricouri, 5 bluze, 4 perechi de blugi, 5 perechi de pantaloni scurti, 2 perechi de conversi, 1 pereche de buldozeristi, 2 perechi de balerini, 3 perechi de sandale cu toc si 4 perechi de pantofi cu toc. Nu cred ca mi-am mai luat atatea haine in viata mea. Chris stie sa faca cumparaturi. Ea a platit totul. Ma intreb cat castiga. Ce intrebare stupida. Imi zice vocea mea interioara. Are dreptate. Cat poate castiga o banda de criminali cu mai mult de 10 gasti de infractori. Cand ajungem la masina, Chris ne pune toate pungile in spate. Ceasul de pe bordul masinii arata ora 11:15. Sper sa ajungem rapid acasa, nu am chef sa ne omoare John. Si mai trebuie sa ma imbrac si in costumul ala idiot. Chris mi-a zis ca imi sta bine in negru, dar mie tot nu imi place culoarea, oricat de bine mi-ar sta in ea.

Ajunse acasa mergem sa ne punem hainele in garderoba. Cred ca totusi voi ramane aici, nu ma vor muta in alta gasca. Sper sa ma descurc cat de cat la probele alea. Nu vreau sa ma trimita in alta gasca. Termin de asezat hainele si ma imbrac in costum. Vesta asta anti-glont este destul de grea si incomoda. Sper sa nu o port prea des. Ce tot spun acolo? O sa o port mereu in misiunile in care o sa mergem. Daca o sa mergem. Asa cred, adica nu au cum sa castige atatia bani si sa nu mearga in nici o misiune. Sau ei sunt decat sefii aici? Ca patronul unei firme? Ca si coregraful unei trupe de dans? Ca si dirijorul unui cor? Ei decat controleaza si ii invata pe altii? Si cum adica au vazut un 'anumit potential' in mine? Adica as putea sa ma descurc la probe? Sper ca asta vor sa spuna. Altfel nu as avea alta explicatie.

In afara de acei colanti, bluza si vesta antiglont am ales sa port niste pantofi negri cu toc. Mai neagra de atat nu cred ca o sa fiu vreodata.

Cand cobor jos vad ca este ora 12:00. Ii caut pe toti pe la parter dar nu ii gasesc. Merg spre telefonul ala, habar nu am cum se numeste, cel la care vorbesc ei prin casa asta...mare e putin spus. Cand ma apropii mai mult de el vad niste butoane pe el. Dar sunt toate grii si nu scrie nimic pe ele. Vad ca telefonul nu ma poate ajuta cu ceva. Ma duc la etaj spre camera lui Chris. Bat la usa usor si intru. Camera ei e frumoasa si mare ca si a mea. Sau cred ca mai mare. Are multe chestii prin ea, dar pare goala fara personalitatea lui Chris prin ea. Ma duc si la camera lui Marco si nu gasesc pe nimeni. La fel si in cea a Lui John. Camera lui Marco este mult mai frumoasa decat cea a lui John. A lui Marco este intr-un fel sumbra, dar frumoasa. Are postere pe un perete iar pe celalalt paralel cu el o poza pictata cu o fata. Fata este blonda si foarte frumoasa. NIste ochi verzi, un verde ca al ierbii proaspete si niste buse pline, cu o nuanta frumoasa de roz, un roz-bombon numai ca un pic mai spre rosu si mai deschis. Jumatate din fata fetei este in umbra, dar i se vad foarte bine trasaturile pe cealalta parte a fetei. Este foarte frumoasa acea fata. Daca as stii ca nu sunt in intarziere la proba, as merge sa ating pictura. Camera lui John, fata de cea a lui Marco, este foarte simpla, dar serioasa. Are un dulap, un pat alb din catifea si un birou. Patul are baldachin iar la capul lui, pe perete este portretul lui John. Cat de modest! John si Marco sunt foarte diferitti, dar chiar si asa, faptul ca se tachineaza nu arata ca nu ar fi cei mai buni prieteni. Se vede ca sunt! Iar Chris ii completeaza pe amandoi. Par toti foarte buni, iar la prima vedere, daca nu as stii ca ei sunt niste criminali, as putea spune ca au suflete foarte bune. Cum am spus, daca nu as fi stiut ca sunt criminali, cand m-au salvat de la acel viol, pe care sunt constienta ca un tip din gastile lor a vrut sa il faca, am crezut ca ei chiar au un suflet bun. Si chiar asa e! Uitand de faptul ca ei sunt infractori.

Revenind la faptul ca eu nu imi gasesc 'mentorii', ce as putea sa fac? Unde sa ii mai caut? Am cautat in camerele lor, la parter iar altundeva nu ar putea sa fie decat la... subsol. Oh nu! Nu subsolul. Locul ala este atat de sumbru si nu vreau sa merg singura acolo. Plus ca usile au cod. Si nu voi putea sa dau la o parte dulapul ala de la singura camera care o poti numi 'un subsol normal'. Dar nu am de ales. Trebuie sa merg sa ii caut si acolo. Altundeva nu ar avea unde sa fie si deja cred ca am intarziat prea mult. Nu vreau sa tipe John la mine. Omul asta ma sperie cand e nervos. Cand m-au salvat a fost singururl de care ma cam indoiam ca ar putea fi bun. Dar este de treba si nu as putea spune ca este nici rau.