Between The Two Alpha

Capitolul 5

Cand am ajuns inapoi acasa,am fost fericita sa constat ca matusa Ximena nu se intorsese de la lucru.Eram destul de extenuata pentru a mai avea timp de explicatii.Nu puteam sa raspund la intrebarile matusii-nu puteam sa recunosc ca desi era prima zi de scoala de cand m-am mutat la ea,dadusem deja de probleme.

Am urcat repede scarile si m-am napustit in camera mea-catre pat bineinteles.M-am relaxat imediat cand am simtit pernele moi ce imi mangaiau chipul si ma ademeneau catre un somn lung si dulce.

Din pacate nu era timp pentru asta.M-am ridicat din pat si m-am indreptat catre baie.Aveam nevoie de un dus lung si revigorant care sa ma trezeasca,sa ma aduca cu picioarele pe pamant.

Mi-am aruncat hainele pe gresia rece si am intrat in cabina de dus.Prima picatura calda de apa s-a izbit de pielea mea.Acum totul era mai clar.Tot ceea ce se intamplase-toate evenimentele de astazi rulau in mintea mea precum un film vechi,din nou si din nou.Picaturile calde de apa formau abur,in timp ce eu stateam acolo fara sa ma misc deloc,gandindu-ma doar la vocile ce rasunau in mintea mea si nu imi dadeau pace.Pielea mea ardea de la picaturile de apa fierbinte ce se transformasera in mici sulite de foc.Imi aminteam

Imi aminteam totul din ziua in care Alex a intrat in viata mea pana cand m-a abandonat.Imi aminteam strigatele,lacrimile,tunetele,ploaia...totul. Dar cel mai important era ca imi aminteam cuvintele lui,promisiunile lui,pana si minciunile pe care le spusese.

Am oprit apa si am iesit din dus,infasurandu-ma intr-un prosop alb si moale.M-am uitat in oglinda.Eram speriata,nervoasa,contrariata.Toate aceste sentimente mi se citeau in ochi,pe chip.Era mai mult decat evident ca vestea ca cei doi baieti care mi-au distrus viata erau inapoi in oras.

Uh oh.

Asta insemna ca si Carlos avea sa se arate in curand si avea sa imi darama ultima farama de speranta ce mi-a mai ramas.As vrea sa nu se fi intors niciodata.Si prin niciodata vreau sa spun ca mi-as fi dorit sa fie amandoi stropiti cu insecticid cand au deci ca se vor intoarce.Sau ca ii vor prinde politistii care isi vor da seama ca cei doi sunt niste criminali de mult timp cautati si ii vor inchide pentru totdeauna intr-o celula mica si puturoasa.

Dar in mintea mea stiam ca asta nu avea cum sa se intample.

Am deschis usa de la baie usor pentru a ma asigura ca matusa Ximena nu era in apropiere.Si din fericire pentru mine holul era pustiu.Un sunet straniu s-a auzit din stomacul meu cand am incercat sa deschid usa de la camera.

Super.Imi este din nou foame.,mi-am zis eu neconvingator.

Am coborat scarile,fiind atenta la fiecare treapta pe care o paseam-doar nu vroiam sa cad sau sa imi rup ceva.Dar de abia cand am ajuns la capatul scarilor mi-am dat seama ca poate nu era o idee asa de proasta sa fi fugit pe scari.Poate ca daca m-as fi accidentat "din greseala" ,as fi fost scutita de turul cu elevul cel nou si de detentie.

Am rasuflat disperata si mi-am incolacit antebratul in jurul taliei.De data asta organismul meu avea nevoie de multa mancare.

Am deschis frigiderul si am inceput sa caut pe langa dozele de cola si resturile de tortillas care ramasesera.Cum am spus,mi tia nu este o bucatareasa prea buna.

Din fericire am gasit un bol- ceea ce am eu dedus ca este un fel de recipient-de care era lipit un biletel pe care scria para Alicia.

M-am asezat la masa si am deschis precauta recipientul. Spre bucuria mea, inauntru se afla o portie mare de nachos de curcan.Am luat repede o furculita si m-am repezit catre bolul de mancare.Asta este clar,raiul.