Alberta isi luase deja o pozitie comoda la catedra si toti taceau malc. Se parea ca Hans disparuse cat fusesem eu plecata.
-Ai intarziat,domnisoara Hathaway,spune ea.
-Nu am starea necesara pentru a sta si a-ti explica motivul asa ca sa trecem peste asta,spun eu ducandu-ma spre locul meu.
-Prea bine,spune ridicandu-se de la catedra.
Am vazut-o cum se indrepta spre banca mea si am stiut ca am dat de necaz.
- Dupa cum stiti Hans tocmai a plecat pentru o urgenta asa ca ii voi continua eu ora,spuse Alberta studiind o mapa.
In mintea mea deja incoltea intrebarea "Care fusese urgenta?".
-Antrenametul de dupa ore va mai avea loc?intreb eu.
-Domnisoara Hathaway,ridici mana inainte sa spui ceva.Si ca iti raspund la intrebare.Da.Antrenametul se tine.
Rasuflu ceva mai usurata si ma rog ca la antrenament sa fie si Dimitri. Poate venea sa-i supavegheze pe cei care ma antrenau si puteam vorbi cu el macar putin.Ora a trecut destul de repede si cand am iesit din clasa am dat peste Lissa.
-Ce cauti aici?o intreb eu.
- E vorba de Dimitri...Nu e bine ...Hans a intrerupt ora ca sa mearga sa-l vada,spuse ea trista.
-Ce vrei sa spui prin faptul ca Dimitri nu e bine?o intreb eu.
- Emotiile lui au luat-o razna din cauza laturii de strigoi pe care se pare ca inca o mai are. Le-a fost greu sa-l calmeze insa i-au dat un sedativ si acum e bine,spuse ea calma.
-Pot sa il vad?o intreb eu abtinandu-ma sa nu plang.
- E la infirmierie iar usa e pazita, insa sunt doar 2 paznici cred ca ii pot constrange,spuse Lissa zambind slab.
-Stii,incep eu, imi pare rau pentru ce am spus mai devreme.
- E in regula Rose mereu voi fi acolo pentru tine,spuse ea zambind si o imbratisa incet.
In doar cateva minute am ajuns in fata infirmeriei unde Lissa si-a facut „treaba” si eu am putut intra fara grija in salonul lui Dimitri.Statea intins in pat cu ochii inchisi.Banuiesc ca inca dormea asa ca mi-am tras un scaun langa pat si m-am asezat luandu-l de mana.Aceeasi mama care mai demult se plimba pe orazul meu si imi stergea lacrimile sau care se plimba pe spatele meu trimitand fiori in tot corpul meu.Amintirea ultimei noastre nopti impreuna mi-a venint in minte si am inceput sa plang pentru ca stiam ca s-ar putea sa nu mai avem asa ceva.Mi-am pus capul pe marginea patului si cred ca am adormit pentru ca vocea lui Dimitri m-a facut sa tresar.
-De cand stai aici?ma intreaba el.
-Scuze,spun eu.Cred ca am adormit.
- De cand esti aici ..Eu..De ce sunt aici?,spuse el confuz ducandu-si incet mana la fruntea transpirata.
Era speriat si confuz. Nu-si amintea ca vechea latura ii revenise pentru un timp.
-Nu iti amintesti?il intreb eu.
-Ar trebui?
-Banuiesc ca da,am spus eu incet.
-Ajuta-ma sa imi scot chetia asta,imi spune aratand spre perfuzie.
-Cred ca mai bine o chem pe asistenta,spun iesind din salon.
