5.Fara pic de liniste

220 14 5
                                    

Arunc telefonul undeva prin camera si il aud cand se loveste de perete. Ma trantesc inapoi in pat langa Dimitri si o injur in gand pe mama pentru ca ne-a stricat momentul.

-S-a intamplat ceva? ma intreaba ingrijorat Dimitri.

-Da. Nu stiu. Poate, il linistesc eu. Era doar mama, dar nu a zis prea multe. Cred ca a aflat de "revolta" mea de mai devreme.

-Ti-a zis asta?

-Nu, dar a zis ca vrea sa vorbeasca cu mine mai tarziu si stii cat de rar se intampla ca marea Janine Hathaway sa vrea sa vorbeasca cu mine. De obicei tipa la mine sau imi reproseaza lucruri.

-N-ai de unde sa stii ce urmeaza, Roza, sopteste el.

Roza este numele meu de alint in rusa si iubesc atunci cand il foloseste. Uneori ma gandesc cu ar fi sa imi spuna toata viata asa, dar in nici 5 minute revin la realitate si tot ce pot sa va spun e ca realitatea nu tine cu mine.

-Al naibii realitate.

-Asta ce vrea sa insemne? ma intreaba Dimitri.

-Am spus asta cu voce tare? intreb eu stanjenita de ce ar putea urma.

-Cam da. La ce anume te gandeai?

-Nu mai conteaza acum. Trebuie sa trec pe la Lissa si dupa sa ma intalnesc cu mama, spun eu schimband subiectul.

-Atunci ar trebui sa te grabesti daca vrei sa mai ajungi si la cursuri, imi spune el grijuliu.

-Imi place cand esti asa grijuliu cu mine, spun imbracandu-ma.

-La cat termini cursurile? ma intreaba ridicandu-se din pat.

-Cred ca in vreo 2-3 ore. De ce? La ce te gandesti?

-La o serie de antrenamente.

-Dar tu nu te simti prea bine. Mai ales ca umblii si cu branula aia in mana.

-Dar ma simt mult mai bine. Poate era din cauza lui Victor.

-Poate, dar nu stim sigur si pana nu ma conving eu ca esti in forma maxima nu te las sa parasesti acest pat. Ne-am inteles? il intreb eu.

-De cand ai devenit asa de autoritara? intreaba el chicotind.

-Ce pot sa spun? Am avut un profesor bun, spun facandu-i cu ochiul.

-Ca sa iti demonstrez ca sunt bine vin cu tine la clinica pentru un consult.

-Fie, spun eu nevrand sa ma cert cu el. Imbracate.

Incepe sa se imbrace in liniste iar eu il urmaresc zambind. Alege sa-si prinda parul intr-o coada care ii lasa semnele molinja la vedere. La vederea semnelor lui ma gandesc la ale mele si instinctiv imi duc mana spre ceafa. Trec cu mana peste ele si inchid usor ochii.

-Esti bine? Ma intreaba Dimitri ingrijorat.

- Aaa. Ok. Asta va suna aiurea insa. Cam cat timp ai avut dureri dupa ce-ai primit ultimul semn? intreb incercand sa-mi prind o coada.

-Nu suna deloc aiurea, dar depinde la ce fel de dureri te referi, incepe el. Stiu exact la ce te referi.

- Pai.A trecut mai bine de jumatate de an si nu-mi pot atinge nici macar un semn. Inca doare daca le ating desi ni s-a spus ca nu se mai simt dupa 3 ore,spun eu confuza.

Burning FlameUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum