Prolog
E intuneric,e frig si vantul bate,iar ploaia isi face de cap intr-o zi obisnuita de Septembrie. Incet mica strada Rainses fusese cuprinsa de o liniste mistuitoare.
Apropiindu-ma de geamul unei simple casute obsev o silueta,un copil lipit cu fata de sticla aburita a acestuia. Era baiatul familiei Dawn,familia aceea care era renumita pentru momentele stranii la care era mereu prezenta,fie inconstient sau constient.
Revenind la Robert,pentru ca asa il chema ,si analizand-ul ii pot obseva ochii negri asemenea fundului unei mari in care multe mistere se intampla,nasul putin carn, buzele de un rosu pal si bine conturate. Era un baiat de 10 ani si trebuie sa recunosc ca era tare destept si dragalas . Robert avea parul galben precum razele soarelui de toamna si asta ii dadea un strop de mister .
Si-l priveam. . .
Si-l analizam. . .
Si iar il priveam. . .
Ochii lui erau atintiti in neant , nu clipea , doar privea , poate chiar nici nu resipra la cat de insistenta ii era privirea. Se parea ca ceva il atragea afara.
Incet,cu miscari gratioase ca de balerina,doamna Dawn se apropia catre geamul la care statea micutul Robert , mana acesteia cazand pe umarul sau. . .
-De ce ploua mami?
-Ploua! zise doamna Dawn. Ploua pentru ca e toamna si frunzele cad,iar Pamantul are nevoie de apa ca noi oamenii.
- Din cauza asta sta fata aceea in ploaie?Pentru ca are nevoie de apa mami?
Cu privirea agera ca a unei leoaice ce vrea sa-si apere puii,doamna Dawn isi intoarse privirea catre geam si observa , intr''adevar , o siluieta . . .
CITEȘTI
Don't lose your mind
De TodoExista ceva în ea care o făcea să pară mai matură, ceva dintr-un om care trăise multe. Nu părul, şi nimic altceva din aceste semne naturale, ci un lucru nedefinit, sufletesc. Poate privirea. Dar pînă unde privirea omului este ceva fizic? Sau poate e...
