Don't lose your mind

V needitat

-Cât de obositor este să porţi masca fericirii… Simţi că te sufocă, simţi că îţi îngreunează cuvintele, respiraţia şi mersul, fiindcă ea devine din ce în ce mai grea şi mai imposibil de purtat… Dar continui să o porţi, din orgoliu, pentru a nu le da satisfacţie celor care s-ar putea bucura de suferinţele tale… Şi o porţi de teamă că, de îndată ce nefericirea ta ar ieşi la iveală, ai fi considerat patetic şi ai fi tratat cu milă de cei aparent mai fericiţi ca tine… iar unii, poate că s-ar folosi de vulnerabilitatea ta ca să îţi amplifice şi mai mult nefericirea…

Băiatul lua o pauza si izbucni din nou .

 -Poate că ar trebui să laşi masca să cadă… să nu îţi fie nici teamă şi nici ruşine să plângi în faţa celorlalţi… Să nu te jenezi de slăbiciunile şi de neputinţele tale… fiindcă, ştii ceva? Cred că toţi purtăm câte o mască… Poate că ar trebui să abandonăm măștile inutile și chinuitoare care ne conferă iluzia că suntem în siguranță şi să ieşim în lume cu nefericirea noastră, cu lacrimile noastre, cu suspinele noastre… Şi, poate că, în loc să ducem povara unor măşti prea grele şi dureroase, am primi acele mângâieri calde de la oameni care, la rândul lor, poartă măşti ale fericirii, după care îşi ascund suferinţele pe care se tem să le arate lumii… din aceeaşi teamă, din acelaşi orgoliu, din aceeași nevoie disperată de a se simți protejați…

Linistea se asternea incet ,insa din nou cuvintele îi ieseau din gură.

 Poate că o lume fără măști ne-ar apropia unii de alții și am găsi fiecare alinare, înțelegere, sprijin, brațe primitoare și dragostea de care depind atât de mult sufletele noastre... Dar nu! Lumea trebuie sa fie rea , trebuie sa sfasie inimi si apoi să culeaga rodii.

-Mi-ai amintit  de ceva... Stii , o dată , bătranica la care stau mi-a spus asa :  "În orice lucru există o fisură. Așa pătrunde lumină înăuntru."  Iar citatul ăasta ti se potriveste ca o mănusa . Tu esti intrigat de răutatea lumii ,fiindca ai suferit , iar cand suferi  vezi răul din tot ,iar prin tot vreau sa spun că vezi răul din tine .

-De unde s-s-tii că am făcut ceva rău?

-Nu stiu,raspunse fata, tu ai spus-o acum . Nu vreau sa te confezezi , adica ,oricum, eu stiu să dau sfaturi , dar cand vine vorba să le urmez . . . nici o sansă .

-Esti o străină...

-Si tu esti un străin..

-Dar totusi  mi-am confesat ofurile,cel putin o parte din ele .Nu stiu ce crezi acum despre mine ,dar nu-mi pasă . Tu nu mă cunosti .

-Nu judec. Niciodată nu am judecat ,fiindcă îincerc să nu fac parte din categoria oameniilor cu minus . Nu te voi obliga sa-mi spui despre tine , însă nici nu te voi lăsa de izbeliste .

    A început să rada. Avea un ras calm si controlat . 

-Stii...ar trebui să te faci pshiolog .

-Nu m-am gandit niciodată la asta,însă  nu sună rău.

-Esti amuzantă.

-Nu credeam ca vei mai zambii vreo dată . Ochii tăi sunt plini de lacrimi .

- Tu ce faci atunci când numai poţi de dorul cuiva? Atunci când simţi că nimeni şi nimic nu îţi poate umple golul din inimă, pe care ţi l-au lăsat cei care au plecat? 

- Îmi pun mâna în dreptul inimii să o simt bătând... și o simt plină. Nu am niciun gol în inimă, fiindcă oamenii pe care îi iubesc, se află acolo, în inima mea,desi nu mai sunt langa mine , ci mă pzesc de acolo de sus .

-Ochii tăi sunt plin de lacrimi.

-Stiu .

Băiatul se uită la ea  buimac . Cum putea să fie asa calmă si să nu plangă ? Nu intelegea .

-Cum te cheamă?

-Crystal.

-Crystal ... nu vrei să stii cum mă cheamă .

-Am spus că nu vreau sa te fortez să-mi spui despre tine.

-Mă cheamă Jace.