-Fiule, trebuie să plec. Am o afacere foarte bună, plus că fac și bine familiei noastre. Iti promit că vom vorbi foarte des.
-Dar cât pleci...?
-Offf... zece ani...
-Zece ani?! Ce afacere este asta?!
-Vei afla când o să mai crești...
-Mama! Am cinci ani! Sunt băiat mare!
-Da, ești, dar nu destul.
-Of... bine... deci promiţi că o să vorbim, da?
-Da. Acum trebuie să plec la aeroport.
-... o să imi fie foarte dor de tine, mami!
-Și mie de tine, dragul meu!
Imi imbrăţișez mama, in timp ce o lacrimă mi se prelinge pe obraz...
O, da! Am uitat să mă prezint! Scuze, nu sunt intr-o stare prea bună... cred că v-aţi dat și voi seama...
Deci, eu sunt Jonny, un băieţel de cinci ani, inteligent, educat, jucăuș, simpatic, dar foarte timid... nu am prieteni... a, și poate vă intrebaţi cum un băieţel ca mine vorbește așa de bine, păi, cum am spus și mai sus, sunt un foarte inteligent :))) .
Deci, din ce aţi văzut, presupun că aţi intes faptul că mama mea pleacă... TIMP DE 10 ANI! Imi va fii dor de ea... dar, iau partea plină a paharului. Voi rămâne ce cel mai tare tată, adică tatăl meu, Cristian :))) .
-Băieţi, să fiţi puternici, da? Vorbim!
-Pa dragă!
-Pa mama! Te iubesc!
-Jonny, știu că ești trist, dar gândește-te că acești ani vor trece cât ai zice "Pește"
-Pe bune?! Pește!
- :))) Nu... este o expresie.
A da... se pare că nu sunt așa de inteligent precum credeam eu...
-A, da...
-Dar, vei rămâne cu mine! Și, iţi promit că vom avea o mulţime de aventuri :)
-Te iubesc, tată!
-Și eu, fiule!
-Dar, tată, poate imi spui tu ceva.
-Ce?
-Ce afecere are Mama acolo unde pleacă?
-Off.. nu pot să iţi spun. Când vei fii mai mare, vei afla.
-Haide măi, nu și tu!
______________________________
Bun, am inceput o nouă carte! Una de comedie! M-am gândit să mai las puţin dragostea și paranormalul și să adaug puţin umor, ca să vă ridic moralul, in caz că sunteţi triști :)
Sper că vă place!
