Feelings [H.S. fanfiction]

Capitolul 3

Ceasul sună şi sună fără să se oprească. De ce dracu trebuie să mă trezesc? Încerc să mă ridic din pat,dar eşuez ,parcă ceva mă ţine şi nu mă lasă să plec din pat.Aa da este conştiinţa mea care refuză să renunţe la căldura patului.

Într-un final mă ridic leneşă din pat,cu paşi leneşi mă îndrept spre baie, îmi fac obişnuitele rutine de dimineaţă, duş, machiat, bla bla.Stau şi mă uit la dulapul meu de parcă aş vedea nave spaţiale, îmi aleg o pereche de blugi vişinii cu un tricou alb şi o geacă cu motive decorative, iar în picioare o pereche teneşi convers. Îmi fac curaj pentru noua zi şi mă rog la Dumnezeu ca totul să meargă bine şi fără nici o întâmplare neplăcută.

Mirosul venit de la bucătărie îmi trezeşte simţurile şi încerc să măresc pasul spre locul care mi-a captat atenţia. Intru în bucătărie parcă vrăjită de mireasma plăcută venită de la clătitele americane făcute de mătuşa mea,care mereu le adaugă un plus de frişcă şi căptuşii ,iar pe mine mă vrăjeşte acest deliciu.

-Dar ce avem noi aici?glasul ironic se aude în bucătărie ,iar mătuşica mea scoate un hohot prin acele buze rozalii şi mult prea frumoase.

-Doar nişte clătite delicioase care te aşteaptă pe tine domnişoară.Îmi răspunde ea tot pe un ton ironic şi îmi întinde în faţă o farfurie plină cu clătite. Nu stau mult pe gânduri că şi apuc o furculiţă şi un cuţit începând să mănânc din ele cu poftă. Gustul îmi vrăjeşte papilele gustative care cer tot mai mult din produsul din faţa mea.

-Chiar ai dreptate.Sunt super bune.I-am reproşat mătuşii, iar ea îmi aruncă un zâmbet mândru şi plin de bucurie.

-Tu mereu vei fi o fată care va adora dulciurile. Să ştii că asta o să îţi dăuneaze. Mă prinde de obrajii şi îmi vorbeşte cu o faţă care o făcea numai când eram mică,iar despre ultima remarcă vorbea despre greutatea mea.

-Mulţumesc mătuşă că îţi faci griji de greutatea mea.Începem amândouă să râdem şi eu mă opresc bosumflată că ea chiar se gândeşte că o să ajung o obeză care manâncă totată ziua.Nu sunt chiar aşa de grasă, mă menţin chiar foarte bine.

După discuţia cu mătuşa mea a rămas în sufletul meu o urmă de fericire. Eu mergeam pe aleea casei mele zâmbind ca nebuna. Aştept autobuzul cu care voi merge de acum încolo un an întreg şi presupun că va fi unul de coşmar. Mă urc în el şi o zăresc pe Hannah, aceasta îmi face cu mâna şi îmi face semn să mă aşez lângă ea.Zis şi făcut.

-Ce faci, fată ?zâmbetul său strălucea mai tare ca soarele şi mă întrebam de ce e atât de fericită.

-Nu la fel de bine ca tine.Care este motivul acestui zâmbet? Mă uit la ea şi aceasta începe a râde. Ce mai are acum?

-Vrei să ştii? Se uită la mine şi eu aprob din cap ca şi răspuns afirmativ.Îmi dorem să ştiu de ce e aşa fericită şi în acelaşi timp îmi doream să nu se fi încurcat cu un băiat sau mai rău să se fi alăturat unui grup de 'drogaţi'

-Păi să încep cu începutul. Ştii că după ce ai plecat tu de la terasă, eu am mai rămas. Aprob şi mă uit la ea cerând mai multe informaţii. După câteva minute după ce ai plecat tu a apărut "blondul".Ridic o sprânceană sus în semn că nu ştiu la cine se referă. Offf,noul elev,Niall Horan îţi sună cunoscut?

-Da.Atât reuşesc să spun că gândurile mele o luaseră la goană. Ce a mai făcut acum fata asta?

-Ok,deci intră în local şi se duce să îşi comande o limonadă şi ghici ce...el vine la mine şi se aşează la masa mea.Gura mea a format un "o" perfect care îmi reflecta uimirea.

-Ce a făcut?!?? Tu nu ai făcut nimic, l-ai lăsat să se aşeze lângă tine? Am privirea aţintită spre ea şi încerc că mă conving că nu este adevărat ce spune.

-Nu îţi vine să crezi,nu?Să ştii că totul este adevărat. Se aşează lângă mine şi cu o voce bărbătească şi sexy mă întreabă dacă e ocupat. Eu rămân uimită şi dau robotic din cap în semn că nu este o cupat.După asta el încearcă să ţină un dialog cu mine, iar înainte să plece mi-a spus că "ne mai vedem".Îmi povesteşte aceasta cu un zâmbet pe față și mie nu îmi vine să cred că ea crede cã totul va fi bine dacă continuă să se întâlnească cu el.

-Wow!A fost tot ce am putut să spus că autobuzul a oprit în faţa liceului şi a trebuit să coborâm.

-Eu zic să nu te arunci prea departe cu gândul către acest băiat. Nu îl cred eu în stare că e un băiat serios şi îl ştiu doar de o zi.Îi reproşez lui Hannah aceste vorbe, ea mă priveşte fără să spună nimic. O să încerc să o las în pace şi să facă ce vrea ea.

O las pe Hannah la cantină şi îmi continui drumul pe holul lung şi plin de elevi. Mă îndrept spre dulapul meu, mă uit în jurul meu şi tot ce pot vedea sunt cupluri, mult prea multe cupluri. Ei vin mai mult la liceu pentru aşi vedea "marea iubire" pe mine mă enervează aceste lucru, nu pot să se sărute şi să îşi spună dulcegarii în altă parte.Îmi deschid nervoasă uşiţa dulapului şi îmi scot de acolo cartea de biologie. O trântesc înapoi cu forţă şi plec cu paşi apăsaţi spre clasa unde am oră. Mă pun într-o bancă de lângă geam şi aştept să intre profesorul. Clasa începe să se umple cu elevi în semn că trebuie să ajungă şi profesorul.

-Deci cum vă spuneam... iepurele are aparatul digestiv format din...Profesorul este întrerupt de uşa care se deschide şi pe ea îşi face apariţia "starul" Harry Styles.Totată atenţia cade asupra lui şi o linişte se lasă asupra clasei.

-Acum se vine la oră? Trebuia să fi aici acum 30 de minute. Spuse profesorul pe un ton autoritar, dar el nu îl bagă în seamă. Trece pe lângă profesor şi se aşează lângă......

Hei,încă un capitol! Nu îmi vine să cred.
Vă aştept părerile. PUP!