După ce m-a plimbat Dylan după el ne-am așezat pe o bancă. M-am uitat la ceas și deja era 15:10.
"Dacă nu mă duci în oraș o să mă duc singură."
"Dar dacă te duci singură o să te pierzi a spus el cu un zâmbet imens pe față.
"Ei și? Până la urmă o să găsesc eu drumul înapoi" am spus zâmbind și eu.
"Off, dar tu nu te lași până nu obții ce vrei" a spus Dylan în timp ce se ridicat de pe bancă.
"Aşa fac eu, deci dacă vrei să fim prieteni trebuie să te obișnuiești dragule" am spus eu când l-am prins din urmă. "Hai mai repede, vreau să îmi arăți cât mai multe locuri azi ca să știu altă dată."
"Poți să îmi spui oricând ai nevoie de ceva."
"Mersi Dylan, ești primul meu prieten de aici, fii sigur că o să ne înțelegem foarte bine, dar asta depinde și de tine"
"Sunt sigur că o să ne înțelegem bine"
Pe drumul spre mașină am aflat că Dylan are 20 de ani deci e mai mare decât mine. Și cred că am uitat să menționez dar am noroc că botinele au toc deoarece Dylan este destul de înalt, are 1,80.
Când am ajuns în parcare mi-am deblocat mașina și am vrut să intru dar l-am auzit pe Dylan vorbind.
"Hei, nu vii cu mine? E mai ușor așa"
Am stat un pic să mă gândesc și de fapt avea dreptate.
"Bine" am spus și mi-am încuiat mașina. Noroc că mi-am luat o gentuță la mine ca să îmi pot pune cheile.
Dylan m-a așteptat la ușă, urmând să mi-o deschidă ca să intru în mașină.
"Ce drăguț" am spus eu chicotind iar Dylan doar mi-a făcut cu ochiul.
S-a urcat și el la volan și am plecat. Dar nu știu unde am plecat.
"Dylan, unde mergem?"
"Păi m-am gândit să mergem să bem o cafea și pe urmă vedem."
"Ok" am spus și m-am pus mai bine în scaun, uitându-mă pe geam la mulțimile de oameni pe lângă care treceam în viteză. După puțin timp am oprit în parcarea unei cafenele destul de mari numită Lucky.
"Asta e cafeneaua mea preferată, vin aici în fiecare zi. În caz că nu îți place îmi spui și plecăm."
Eu doar i-am zâmbit cu cel mai dulce zâmbet al meu și am intrat pe niște uși mari din sticlă. Era foarte frumos înăuntru, era o cameră uriașă plină de mese aranjate frumos. Încăperea avea pereții bej și peste culoare erau pictate diferite modele.
Fără să îmi dau seama Dylan a plecat de lângă mine și se îndrepta spre o masă unde stătea un băiat singur. L-am văzut pe Dylan cum se întoarce, mă prinde de mână și mă trage după el.
"Scuze Eva, am uitat să te iau."
"Să mă iei? Poate să mă târăști după tine" am spus eu râzând și el făcând la fel.
Ne-am așezat la masa unde era băiatul singur.
"Hmm, Dylan, de ce nu mi-ai spus că ți-ai făcut o nouă prietenă?" a spus băiatul în timp ce mă scana cu privirea.
"Sincer să fiu nici eu nu știam că o să îmi fac o prietenă nouă" a spus Dylan râzând. "Adam, ea este Eva, anul întâi la Evans, poate o să fie cu mine în clasă, iar Eva, el e Adam, fratele meu mai mare care este în anul 3 la aceeași facultate la care vom merge noi."
"Îmi pare bine Eva, cum de l-ai găsit pe nebunul ăsta pe aici?" m-a întrebat Adam cu un zâmbet de milioane asemănător cu cel al lui Dylan.
"Păi categoric el m-a găsit pe mine." am spus râzând. "De ce ai venit aici singur?"
"Mă liniștește locul ăsta." iar eu doar am încuviințat din cap.
"Eva, ce bei?" a întrebat Dylan în timp ce s-a ridicat de la masă.
"Vreau un capuccino" am spus conștientizând că nu am mai băut de mult timp un capuccino.
Adam butonat la telefon iar eu îl așteptam pe Dylan să vină cu cafelele. Am văzut că e wi-fi aici și mi-am deschis telefonul să îmi verific notificările. Când mi-am închis telefonul și am vrut să îl pun pe masă a început să vibreze.
La media îl aveți pe Adam (Nick Bateman)
