Capitolul 4

10 0 0
                                    

M-am trezit fiind deranjată de lumina provenită de afară pentru că am uitat să trag draperiile aseară. M-am încruntat căutând telefonul prin pat. Când într-un final l-am găsit m-am uitat cat e ceasul. 11:40. Am recuperat timpul nedormit ieri. Cu greu m-am ridicat din pat, mi-am pornit televizorul pe muzică, mi-am luat lenjerie curată și am mers să fac un duș. După ce mi-am făcut rutina de dimineață am mâncat ce mi-a pus mama la mine și mi-am căutat haine pentru că merg să vizitez orașul. În timp ce mă îmbrăcam mi-am simțit telefonul vibrând lângă mine. Am primit un mesaj de la mama.
*Mama: ai ajuns bine scumpo?
Eu: da mama
Mama: ai mâncat ce ți-am pus?
Eu: da, acum mă pregătesc să ies în oraș
Mama: bine, distracție plăcută
Eu: mersi*
După ce am vorbit cu mama am continuat să mă îmbrac. Am ales să îmi iau pe mine un maieu mulat gri, o fustă mai largă neagră și în picioare niște botine negre cu toc.
Până m-am pregătit s-a făcut deja 13:20 și am hotărât să plec. Mi-am luat cheile de la mașină și am pornit în căutarea ei fiindcă aseară am fost prea obosită să o mai caut. Deoarece încă era vacanță nu erau prea multe mașini în parcare și am găsit-o imediat pe a mea. În drum spre mașină am scanat cu privirea celelalte mașini din parcare iar când am ajuns cu privirea lângă a mea am observat un Maserati negru care strălucea în lumina soarelui. Frumoasă mașină.

Când am vrut să intru mi-am simțit telefonul vibrând. Ah, Melody, am uitat să o sun ieri când am ajuns. Am răspuns și cum mă așteptam a început să turuie nervoasă la telefon.
"Tu femeie, să nu mai faci asta în viața ta, ai înțeles? Dacă ai știi ce m-ai speriat"
"Mel, scuze, am uitat, plus ca eram și obosită" am spus eu în timp ce m-am dus și m-am sprijinit de capotă.
"Ah, eu trebuie să fac tot, nu-mi pasă că erai obosită, din partea mea puteai să dormi și în fund după după ce mă sunai"
"Bine mami, data viitoare așa o să fac" am spus eu râzând de posesivitatea și grija ei față de mine.
"Să știi că am o surpriză."
"Surpriză? Uuu, îmi place, ce surpriză?" întreb eu deja interesată de așa zisa surpriză.
"Nu îți spun"
"Haide spune"
"Mai așteaptă câteva zile"
Îmi plac surprizele dar nu îmi place să fiu ținută în suspans și când am auzit cât mai durează să aflu în ce constă acea surpriză am pus botic.
Hai lasă-mă cu boticul tău" mă știe prea bine. "Vorbim mai încolo, trebuie să plec la bunica"
"Bine, să-i spui că îmi e dor de ea, pa."
"Pa, și vezi ce faci pe acolo, te știu prea bine" mi-a spus ea râzând și după a închis.
Nici bine nu a închis că din spatele meu se aude o voce groasă și răgușită de bărbat.
"Ești nouă în oraș?"
"Da, de unde știi?" am răspuns încrezătoare și am întrebat mirată, fără pic de jenă.
"Cunosc lumea de pe aici, și, cum te cheamă?"
"Eva"
"Frumos nume, pe mine mă cheamă Dylan"
"Și tu ai un nume frumos" am spus eu zâmbind.
"Asta e mașina ta?" a întrebat și a arătat spre mașină mea.
"Da, aia e a ta?" am întrebat la rândul meu arătând spre Maserati.
"Da" a răspuns și s-a uitat mândru la ea. "Ești la facultate aici?"
"Da, primul an"
"Și eu, poate nimerim în aceeași clasă" a spus și și-a arătat dinții perfecți printr-un zâmbet de milioane.
"Se poate" am spus și eu la rândul meu zâmbind.
Acum l-am analizat mai bine, este un bărbat foarte frumos, bine făcut și are un zâmbet minunat.
Dintr-o dată mă simt smucită și mi-am dat seama că am început să merg spre facultate.
"Hei, ce faci, eu voiam să merg în oraș!" am spus eu surprinsă de gestul lui.
"Lasă că te duc eu după în oraș, oricum te pierdeai singură, acum hai să îți prezint locurile de pe aici."
Și așa am ajuns să cunosc și eu locurile. E destul de frumos și liniște aici.

La media este Dylan (Mario Casas)

YouUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum