"Am o idee" a spus Dylan zâmbind.
"Uimeşte-mă."
"Hai la mine, ne uităm la un film."
"Ok, dar eu știu că în majoritatea situațiilor de genul nu e doar un film" am spus râzând.
"Nu, îți promit, deși o să mă abțin cu greu" a spus ultima parte în șoaptă.
"Să știi că am auzit" am spus dându-mi ochii peste cap. "Dar Dylan, îmi e rușine de mama ta."
"Oh, ea nu e acasă, e plecată la o mătușă. Și s-ar putea să fie doar Ryan acasă, Adam sigur e prin oraș sau cu vreo fată."
"Ok, hai să mergem."
Până la Dylan acasă am făcut cam jumătate de oră, timp în care a fost o liniște apăsătoare.
Când am ajuns am coborât din mașină în fața unor porți uriașe de fier. Mașina am lăsat-o la poartă ca să mă ducă Dylan la cămin. După ce am intrat pe o portiță mai mică am dat de un drum pietruit și destul de lung iar de o parte și de alta a drumului erau multe flori frumoase dar în special trandafiri, trandafiri de toate culorile și mărimile, era pur și simplu minunat. La un moment dat drumul pietruit se bifurca, o cărare mai micuță ce ducea spre casă și o cărare mult mai mare care ducea... de fapt nu știu unde ducea.
"Dylan, unde duce drumul ăsta?"
"Păi pe aici ducem mașinile la garaj" și după ce a spus asta mi-am dat seama că duce la garaj, doar se și vedeau ușile garajului, gândesc și eu câteodată așa de mult.
Am intrat în casă. Era destul de mare. Când intri direct de afară e un living foarte spațios cu o canapea în mijloc, în stânga și în dreapta canapelei erau două fotolii întoarse puțin spre interior, în fața canapelei era o măsuță de sticlă iar pe perete un televizor uriaș.
M-am descălțat la intrare și Dylan mi-a spus să mă așez și să mă fac comodă cat timp se duce el după mâncare. După ce m-am așezat pe canapea mi-am dat seama că sunt în fustă și nu o să pot să mă fac comodă așa cum o fac eu.
"Dylan, mă duc până la mașină să îmi iau o pereche de pantaloni scurți."
"Bine, vezi să nu vină bau-bau să te mănânce" a spus în timp ce râdea.
Mie chiar îmi e frică de întuneric așa că mai mult am fugit prin curtea mari și înapoi, plus că mai era și frig.
"Dylan, îmi dai te rog o pătură?" am întrebat cum am intrat în casă în timp ce îmi clănțăneau dinții în gură.
"Imediat, a da, dacă vrei să te schimbi poți să te duci la baie" am zâmbit și m-am dus să mă schimb.
După ce m-am schimbat m-am pus pe canapea lângă Dylan și m-am acoperit până în gât cu pătura.
"Deci la ce film ne uitam?"
"Ce zici de unul de groază?" a spus Dylan parcă zâmbind drăcește la mine.
"Dar îmi e frică" m-am plâns eu ca un copil mic.
"Păi de ce crezi că sunt aici?"
"Bine, bine, dar să nu te sperii tu înaintea mea" am spus râzând iar Dylan s-a uitat la mine cu o față de milioane iar pe mine m-a bufnit râsul și mai tare.
"Lasă că vedem noi cine râde mai bine" și cu asta a pus filmul.
După vreo 10 minute din film eu eram cu capul pe sub pătură de frică iar Dylan râdea de mine.
"Haide Eva, uită-te că acum nu mai sunt părți de groază."
"Dar îmi e frică."
"Eva."
"Bine."
Mi-am scos capul încet de sub pătură și i-am prins brațul lui Dylan în mână.
"Bau!"
Am urlat și am sărit în brațe la Dylan de frică atunci când am auzit vocea groasă și răgușită de bărbat.
"De ce te-ai speriat așa?" am auzit din nou vocea groasă și mă chinuiam să văd cine era fiindcă era întuneric.
"Nu mai râdeți" am spus eu punând botic deoarece cei 2 râdeau fără oprire.
După ce s-au mai calmat am auzit din nou acea voce care parcă îmi trimitea fiori pe șina spinării.
"Dylan, cine e fata? Nu am mai văzut-o pe aici" a spus băiatul după ce a aprins lumina și atunci mi-am amintit că Dylan mai are un frate.
"Ryan?" am întrebat și m-am uitat la Dylan iar el a aprobat din cap.
"De unde mă cunoști? a întrebat Ryan.
"Mi-a povestit Dylan de tine" am spus fără nicio reținere.
"Ryan, ea e Eva, este nouă în oraș, am dat de ea azi-dimineață în parcare la Evans și ne-am împrietenit" a spus Dylan zâmbind.
"Da, ne-am împrietenit, mai degrabă m-ai târât după tine în timp ce îmi prezentat Evans-ul."
"Eh, de fapt da" a spus Dylan și am început să râdem toți 3.
Cum am presupus, Ryan are un zâmbet și mai frumos decât al celorlalți 2, e puțin mai înalt ca ei, are tatuaje multe și e foarte bine făcut. Cred că mă cam holbam la el.
"Deci la ce vă uitați?" când i-am auzit din nou vocea m-am trezit ca dintr-o transă.
"Păi după cum ai văzut și tu ne uitam la un film de groază iar tu m-ai cam speriat" am spus eu prefăcându-mă supărată.
"Oh, scuză-mă" a spus el râzând în timp ce s-a trântit lângă mine pe canapea.
Când m-a atins am simțit o electricitate ciudată în tot corpul. Mda, ciudat.
"Ai de gând să te uiți și tu?" am întrebat eu văzând că se face și el comod pe canapea.
"Da, oricum nu am chef să ies în seara asta."
"Păi atunci poți să stingi și becul."
"Îmi e lene să mă ridic" și parcă eu ziceam că mă plâng ca un copil mic.
M-am ridicat eu să stingă becul și până m-am întors înapoi pe canapea le-am simțit privirile celor 2 pe corpul meu dar nu am băgat în seamă.
Nu îmi găseam locul așa că m-am pus cu picioarele pe spătar și cu capul în jos.
"Tu crezi că așa o să vezi ceva?" a întrebat Ryan vizibil amuzat de poziția mea.
"Oricum nu mă prea uit pentru că îmi e frică."
"Dar ești aici cu noi, nu are de ce să îți fie frică" a spus Dylan.
"Îmi e frică și cu voi 2."
"Oh serios?" a întrebat Ryan parcă rănit de cuvintele mele.
"Dap."
"Vino aici" a spus Ryan și mi-a pus mâna după cap după ce m-am pus normal pe canapea. Era bine în brațele lui. După puțin timp am adormit.
La media este Ryan (Thomas Davenport)
