Regele Mihai I

A doua domnie

   Perioada anilor 1974 aduce României pierderi teritoriale,încheiate cu acceptarea Dictatului de la Viena,popularitatea lui Carol al II-lea este nimicită întrevăzându-se mișcări de protest nu în ultimul rând dintre rândurile mișcărilor legionare.Carol îl demite pe premierul Ion Gigurtu si îl numește în funcție pe generalul Ion Antonescu care îi smulge întâi un decret pentru puteri sporite,apoi îl obligă pe monarh să abdice.
   Odată cu abdicarea lui Carol al II-lea,începe a doua perioadă de domnie a regelui Mihai.Initial este lipsit de orice atribuții si izolat de evenimente politice,între generalul Antonescu și familia regală crescând o antipatie care se manifestă prin sfidari si ieșiri necontrolate ale generalului care este însă conștient de potențialul monarhiei ca sursă de legitimitate pentru dictatura sa.
   Cu cât soarta războiului se întoarce poziția regelui,se întărește culminând cu victoria psihologica prilejuită de înfruntarea ordinului de deportare a baronului Mocsony-Styrcea si cu mesajul de Crăciun din 1943 o sfidare a germanilor.Pe parcursul anului 1944 regele are contacte cu liderii partidelor democratice și își asumă in cele din urmă actul de la 23 august 1944.Armata roșie invadează țara și nu respecta armistițiul.Cele doua guverne ale generalului Sănătescu sunt urmate de Guvernul Nicolae Rădescu a cărui demisie regele este obligat să o accepte fiind presat de rușii cu chestiunea retrocedării Transilvaniei de nord-est.Este numit în funcția de președinte al consiliului de miniștri Pentru Groza,care devine un aliat de încredere al Moscovei începând procesul de comunizare forțată a tarii caracterizat de manifestați aranjate procese staliniste si falsificarea alegerilor.La 30 decembrie 1947 are loc abdicarea regelui Mihai,care pleacă pe 3 ianuarie în exil.