Sunrise in December

Capitolul 2

      Câțiva tineri intrară într-o cafenea și se așezară la o masă de lângă geam. Dădură comanda și începură o discuție aprinsă. Obișnuitele preocupări ale unor studenți în prag de sărbători. Cu toții așteptau petrecerile ce vor urma, iar fetele nu se mai opreau din discuția despre ținutele lor unice.
       Chelnerița aduse o tavă cu multe cafele și discuția se opri. Unul dintre tineri răsuflă ușurat când murmurul se stinse și îi mulțumi fetei. Sorbi o gură de cafea și își mută privirea afară. Căuta ceva în marea agitată de oameni, dar nici el nu știa ce.
        Scoase pachetul de țigări și aprinse una. Sufla fumul înspre tavan și privea pierdut pe geam. Ochii i se opriră pe silueta unei fete cu eșarfă roșie. Părea că și ea îl privește. Privirea fetei alunecă ușor în jos și el zâmbi. Fata se întoarse brusc și urcă într-o mașină care dispăru cu rapiditate.
         Brunetul stinse rapid țigara și mai luă o gură din cafeaua din fața sa. Se simțea încordat. Ar fi vrut s-o mai observe pe fata cu eșarfă roșie. Se încruntă și-şi lasă capul pe spate.
          -Îți faci deja planul pentru cucerirea din seara asta? Îl tachină unul dintre băieții de la masă.
          - Hm. Nu prea am chef. Făcu el scurt.
          - Marele Don Juan vrea o noapte liniștită? Mă mir! Pufni batjocoritor blondina din dreapta lui.
          Se încruntă la fată și scoase din nou pachetul de țigări. Aprinse încă una și fixă cu privirea verzuie pe fiecare dintre cei de la masă pe rând. Expiră fumul și mai luă o ultimă gură din cafea.
         - O știe careva pe tipa cu eșarfă roșie? Se pomeni el întrebând.
         Masa se cufundă în tăcere. Tânărul oftă învins. Cam atât cu speranța lui de a afla ce era cu misterioasa.
         - O cheamă Nidia. E la Arte, anul doi. E de gașcă fata. La început timidă, dar după ce se obișnuiește cu tine e super.
          Brunetul își întoarse privirea spre fata care îi deslușise misterul. Îi zâmbi politicos și dădu afirmativ din cap. O întrebă apoi dacă știe cumva unde stă. Tânăra vru să răspundă, dar nu apucă să deschidă bine gura că o și opriră.
         - Kevin, frate, tipa e la Arte. Nu e din sferele tale. Mai sunt destule fete de combinat la noi.
         - Cine naiba a zis că vreau s-o combin, Nate. Eu vreau doar să-i încerc ochelarii ăia cu rame roșii. Mi se asortează cu boxerii.
         Toți cei de la masă pufiniră într-un râs haotic. Kevin zâmbi triumfător. La suprafață totul se redreseze.  Pe interior însă băiatul ardea de nerăbdare să discute cu așa zisa Nidia. Și ce dacă nu era din sferele lui? El era student la Fizică și ea era studentă la Arte. Era o lege care să-i interzică să-i vorbească fetei?
        Își șterse zâmbetul de pe chip. Adoptă o atitudine serioasă și scoase  banii pentru consumația sa. Îi puse pe masă și ieși din cafenea. Și chiar de-ar fi o lege care să-i interzică să se apropie de fată. Avea s-o încalce. Nu o să recunoască asta nimănui, dar nu-şi putea scoate din cap privirea fetei cu eșarfa roșie.