Confesiuni

1.Amintiri

   Întunericul persista in incaperea a carei pereti sunt acoperiti de schite si desene.
  E trecut de ora 12 , dar linistea ce invadeaza  casa imi face urechile sa tiuie si sufletul sa urle .

   -La naiba cu tot !

  Tip lasandu-mi lacrimile
Sa curga pe obrajii palizi.Singuratatea m-a afectat mult si toate acele momente din trecut imi spun sa fac ceva pentru a le retrai din nou.Vreau sa simt iar bucuria , emotia si  nostalgia.

  -De ce se numeste trecut daca nu trece ?

  Intrebarea mea retorica vine concomitent cu suspinele ce ma seaca de puteri.
    Imi e dor de zilele cand nu imi pasa ca sunt judecata , de acele momente pline de rasete.Vreau sa simt iar bucurie .Imi doresc sa cunosc sentimentul de iubire pe care toti mi-l povestesc a fi ceva minunat.

  -Din cauza voastra am ajuns asa .Doar din cauza voastra sunt o carcasa fara suflet .De ce traiesc daca nu simt ?

   Ma ridic din patul cu cearcafuri ponosite , caci schimbarea lor ar fi fost ultimul lucru la care m-as fi gandit in ultimele luni .
   Imi iau geaca neagra si ies punandu-mi castile in urechi .
   Ploaia imi mangaie crestetul capului , parca dorind sa ma aline , iar vantul ia cu el cuvintele rapper-ului a carei melodie tocmai a pornit.

   ,, Oameni puiule , oameni,
   De acestia trebuie sa te feresti."

   Nebagand de seama trec pe langa un grup de baieti.Unul ma prinde de incheietura si ma intoarce cu fata la el privindu-ma batjocoritor.:

   -Uite-o pe cea mai depresiva persoana din tot  Bostonul.
   -Lasa-ma Josh.
   -Te-ai gandit la propunerea mea ?
   -Nu o sa fiu cu un idiot ce iese cu fete si dupa doua nopti se plictiseste.

    Se incrunta si incepe sa ma traga dupa el.Vreau sa ma impotrivesc, dar din cauza subnutritiei pe care mi-o induc fara sa vreau puterile mele sunt zero.

  - Te rog , lasa-ma...

    Ajungand pe o alee retrasa imi da o palma cazand jos .El cintinua sa ma liveasca cu picioarele pana in momentul cand vede ca sunt inconjurata de sange.

   -Asa o sa scape lumea de tine.Si asa poluai aerul degeaba .

   Pleaca in graba inainte ca cineva sa il vada.Nu pot vorbi si nu gasesc puterea nici de a plange.Un grup de fete trece pe laga mine razand la vederea mea.

   -Cine știe unde s-a ametit si acum sta in ploaie ca o idioata.

  Nu schitez niciun gest si doar astept sa plec .Sa plec acolo unde nu voi suferi.