Toți fluturii din capul tău au dispărut odată cu momentul când toporul acela rece si dur a început sa îmi taie dureros fulgii aripilor .
Odata aripile sale de culoarea opalului îi aduceau stropul de inocență, naivitate ,sinceritate si puritate din copilărie.
Demonii l-au înconjurat ușor ,fara ca îngerul sa realizeze .Tot ceea ce a mai rămas din frumoasele sale aripi s a umplut de cenușă.
Are privirea distanta si rece .
Nu înțelegea viforul țintuit in sufletul sau .Petrecea nopți dorind sa atingă tainele ce prindeau rădăcini in el .
Timpul l a făcut sa realizeze ca e doar nepăsarea căpătată din cauza Lor .E doar sufletul de om rece si dur,caci așa se simte el:gol.
Privind anost in trecut si analizând visele spulberate ,temerile moarte si atingând fin cu vârful degetelor veșnicele iluzii,deodata a simtit ceva cald ce îi sapa șanțuri in oceanele înghețate ale ochilor .
Își muta privirea de la tavanul crăpat al camerei spre oglinda de lângă biroul din lemn de stejar.
Cu privirea plina de dorință si lăcrimi își răscoli sertarele biroului pana când găsi ceea ce îi va servi ca vindecare .
-Stiloul,pensulele pensulele mele! Arta mea!
Își exclama pentru el afișând un zâmbet pe care l-a regăsit intact in sinea lui .
-Sa creez !
Sa îmi clădesc propria lume!
Sa îmi reclădesc singur fericirea !
Singura mea scăpare !
~Art is our only salvation from the horror of existence~
CITEȘTI
Confesiuni
RandomDecât un anonim cu mii de gânduri ,mii de sentimente ,mii de idei si concepte . ~Lumea e la fel ca oceanul ,mare ,rece si neîndurătoare ~
