Viaţa înmulţit la trei

×💀...

Am văzut-o pe Zara!...
....cu greu am putut să măuit la ea a doua oară.
A:Zara...
Z:STAI DEPARTE DE MINE!
În schimb i-am făut un semn cu capul lui Ştefan să se ducă la ea.
Z:ŞI TU!
A:CE AI?
Ş:Mai încet!
Z:ASTA!...SUNT DISPERATĂ! AM AFLAT CĂ MAMA A FOST ÎNPUŞCATĂ ŞI NIMENI NU S-A DUS S-O AJUTE!ÎI DUREAU ÎN CUR DE MAMA ŞI A AJUNS PEDEPSITĂ LA COLŢ! ŞI NU SE VA MAI ÎNTOARCE!lăcrima iar.
A:...CUM? DE CE NU MI-AI SPUS?!?
Z:ŢI-AM SCRIS!
A:STAI!...Ce?
Z:Ţi-am lăsat o foaie acasă...
A:N-am văzut-o! Haide, vin-o acasă!
Z:...
A:Zara,HAIDE!
Z:...
A:HAIDE!
Nu venea aşa că i-am lăsat bâta lui Ştefan şi m-am dus eu la ea dar m-a apucat de mână şi a luat cuţitul din mânecă, m-a înpins și şi-l îndrepta spre gât.
A:NU!
Când veneam spre ea cu viteză se uita la mine şi ţine cuţitul încă spre gât.  Am prins-o de mâini şi am încercat să-i iau cuţitul şi s-o îmbrăţişez că chiar mi-era dor de ea.
Z:NU!
M-a înpins şi m-am ridicat spre ea dar alerga repede, părea să mă oprească dar Ştefan intervenise între noi şi se împiedicase spre mine cu cuţitul.
A:...
.
.
.

.
.
💀...

-Zara pov-
Am alergat spre Alexandra doar s-o fac să tacă dar DE CE DOAMNE IARTĂ-MĂ A IEŞIT ÎN FAŢA MEA ŞTEFAN!
×ALEXANDRA, NU!
(mintea mea GENIALĂ👆)
.
.
.
AM RĂNIT-O PE ALEXANDRA!
×CE AI FĂCUT!
Tot ce mai vedeam în faţă era Alexandra, totul negru şi încetul cu încetul îi cădea capul.
Bine că era cu spatele!
Un lucru îmi trecea prin minte cutitul pe care îl mai aveam în mână de sânge.
NU MAI VROIAM SĂ SUFERE CINEVA!
Ş:Ţi-e....ARRRGGG!ÎNCĂ NU RENUNŢI?!? AJUTĂ-MĂ!
Avea dreptate! Nu era timpul de astea! Trebuia s-o ajut!
Am sunat la ambulanţă poliţie şi ce apucam pe telefonul lui Ştefan.
Nu îmi veanea să cred că am ajuns aşa, vroiam să mor în pace şi uite!
EA ŢINE LA MINE! VINE DUPĂ MINE! MĂ CAUTĂ ŞI VREA SĂ MĂ ADUCĂ LA REALITATE ŞI UITE!
×NU AI INIMĂ?!?
Z:ALEXANDRA!..ALEXANDRA!plângeam eu.