Capitolul 1 . Issabelle

33 18 13
                                    

O altă zi plictisitoare a venit , şi s-a dus ca de obicei . Orele la şcoală par ani întregi , iar profesorii nu fac mai mult decât să lungească această perioada .

Afară plouă , o ploaie torențială care sigur nu are de gand sa se oprească prea curând . O zi perfectă în care poți citi o carte sau să te plictiseşti ca mine .

Stăteam cățărată pe canapea , cu ochii inchişi , gândindu-mă ca mâine am teza la matematică . Iar in capul meu ... numai matematică nu e .

Frica , spaima , tristețe si supărare ... sentimentele corecte care descriu exact ceea ce simt acum . Deşi confuzia îşi mai făcea loc printre celelalte ... încercam să o evit . Dar ea nu apărea datorită întrebării : " oare ce notă voi lua la teza ? " , ci datorită întrebării " ce îmi vor face părinții cănd vor afla că nu am fost în stare sa i-au un 5 în teză...? " .

Oh , matematică - ce sinistru sună ! Nu numai că totul e ciudat când vine vorba despre exercițiile acelea paranormale , dar şi gândul că părinții mei mă vor omorâ datorită notei luate la teză , îmi răscolesc mintea . De ce ? Cred ca nici eu nu mai stiu ... tavanul imi e prieten de nadejde acum când parcă toată teoria si toate aplicațiile făcute au disparut ca prin magie .

La un moment dat uşa se deschide , iar pragul este trecut de o voce asurzitoare :

- Domnişoara Isabelle , cum puteți sta într-o asemenea mizerie ? strigă bona mea atotstiutoare . Mizerie ... huh ... daca patul meu nu e făcut ( A/N - făcut adica aranjat ) înseamnă că peste tot in cameră e mizerie ? Mda ... cam asta e logica ei .

Cât de rea poate fi , nu îmi pot imagina viața alături de o asemenea femeie . Nici macar o ora nu am linişte cand ea e prezentă . Oricum ... mereu a fost aşa . Speram sa mă fi obişnuit ... se pare ca m-am mințit pe mine .

-Mabel , te rog lasă-mă sa învăț ! Nu am nici-un chef să mă cert cu tine, azi , okay ? Aşa ca mai bine pleacă . spun sec si deodata cu speranța că va întelege că vreau linişte si pace .

-Cum îți permiți să îmi vorbeşti asa? Tu ... tu împielitato ! Părinții tăi nu vor fi prea fericiți cand vor afla de comportamentul acesta inadecvat de care ai dat dovadă . spuse aceasta cu o voce superioară .

Oh haide ! Nu mai sunt un copil ! De atâtea ori m-am rugat sa nu mai poata vorbi ... cred ca am greşit rugaciunea , data viitoare mă rog sa îşi taie limba . Sper ca voi scăpa de ea atunci . ( A/N - scuze dacă nu a fost prea ortodox )

- Mabel , uh... uite , nu am chef de ceartă . Azi voi face ca tine ... te rog frumos , din toata inima mea de impielitata, să pleci , ca să pot sa învăț pentru ca mâine dau teza la matematica ; si aş fi foarte fericită daca mi-ai da un răgaz de o ora ... iar apoi camera va fi luna-bec . Promit ! spun calma si respectuoasa .

-Bine , bine ... vezi ? Se poate si cu frumosul ... o sa ma duc sa îți fac o cafea , ca sa poți studia mai bine . Succes la teza ! spune cu un zambet pe buze .

De ce am senzatia că ea va fi prima care îşi va bate joc de mine când ai mei vor afla ca nu am luat macar un 5 in teza ? Deşi ... nimic nu mă mai surprinde . Sper doar ca ai mei sa îşi de-a seama că mai exist şi eu cand vor afla de nota .

Hei , sunt Andra . Acesta este un fanfiction : Harry Styles ♡ . Mda ... si vream sa va spun ca e prima mea carte , sper sa nu fiti prea duri cu mine daca am greseli de ortografie sau/ si de exprimare .
    De asemenea , aş aprecia daca mi-ați spune ce va plăcut si ce nu . Deşi e un capitol scurt , şi cred că e şi cam sec ... sper să vă placă .
   Next voi posta foarte curând .
# Andra ♡ .

Just You Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum