Mi s-a părut rezonabil ceea ce ea îmi cerea, dar a mai inclus o condiţie: mi-a cerut să îmi amintesc momentul când am dus-o în braţe peste prag în noaptea nunţii noastre.
Voia ca în fiecare dimineaţă din timpul acelei luni să o duc în braţe din dormitor până la uşa de la intrare. Am crezut iniţial că e nebună. Ca să putem să trăim civilizat în ultimele noastre zile împreună, am acceptat cererea ei ciudată.
I-am spus şi lui Jane despre condiţiile ciudate ale soţiei mele… a început să râdă zgomotos şi mi-a zis că e absurd. “Indiferent la ce trucuri va apela, trebuie să accepte divorţul”, mi-a spus dispreţuitor.
Eu şi soţia mea nu mai avusesem niciun fel de contact fizic de când anunţasem divorţul. Aşa că atunci când am dus-o în braţe în prima zi, eram amândoi destul de stângaci. Fiul nostru aplauda în spatele nostru, “Tati o duce pe mami în braţe!”.
Cuvintele lui m-au durut amarnic. Am mers aproape 10 metri cu ea în braţe. Şi-a închis ochii şi mi-a şoptit: “Nu îi spune fiului nostru despre divorţ.”
CITEȘTI
Detalii
Cerita PendekOrice gest ,persoana,cuvânt sau privire o sa iti lipsească cândva și o sa iti dai seama ca nu ai apreciat-o destul la momentul ala
