Mesaje nocturne

Eroină

Încă o zi chinuitoare de şcoală mă întâmpină. Patul meu mă încântă totuşi să rămân cu el în fiecare dimineață...Probabil voi ajunge logodită cu patul ăsta în acest ritm...

Dar şcoala tot şcoală rămâne. Nu te iartă dacă întârzii sau lipsești fară un motiv întemeiat.

În curtea şcolii am observat-o pe Madison. Nu era singură. Un băiat ce părea a fi mai mare decât ea o amenința, concomitent dându-i câte o palmă.

Văzând-o într-o asemenea situație, am intervenit. Inima nu mă lăsa s-o văd la ananghie. M-am strecurat între cei doi, făcându-i un reproş lui.

-Nu îți e ruşine să loveşti o fată? Nu vezi că e neajutorată în fața ta? Fetele nu sunt animale pe care să le poți bate! Îți lipseşte eduacția şi eşti demn de milă.

S-a uitat lung la mine, după care a plecat.

-Eşti bine, Maddie?

-Da, sunt datorită ție. Mulțumesc că m-ai ajutat să scap de mâinile lui.

-Nu-i nimic...Totul e bine acum, nu trebuie să-mi mulțumeşti. Sunt prietena ta şi trebuie să ne protejăm reciproc. Dar cine era?

-Fostul meu prieten care mă obliga să ne împăcăm...

Am luat-o în brațe pentru a o asigura că e în siguranță alături de mine.

Telefonul îmi vibrează în buzunarul pantalonilor. Îl scot de acolo şi observ un mesaj de la el. Probabil iar mă urmăreşte.

"Eşti o eroină." Citesc şi chicotesc.

"Poți să nu mă mai urmăreşti?"

"Nu când am o asemenea fată curajoasă."

Mă linguşeşte, e atuul lui. Pun telefonul înapoi în buzunarul blugilor şi mă îndrept către sala de cursuri.