Mesaje nocturne

Încredere distrusă

Noaptea este cea care mereu îmi alină suferința. Gândurile mele ies la suprafață iar ea este aici pentru a-mi ameliora stările. De data aceasta nici liniştea ei nu este cel mai bun remediu. Încrederea mi-a fost sfărâmată în mii de bucățele din care nicio parte nu poate fi reconstituită.

Aud telefonul vibrând. Îl ridic de pe birou în speranța că Madison îmi poate alunga sentimentul nostalgic. Înjurăturile ies fără restricție din gura mea când văd numele lui.

"Amy...eu...uite, îmi pare rău că nu am venit...ştiu că eşti supărată şi ai tot dreptul să fii...vreau să ştii că am avut un incident neplăcut astăzi şi din cauza lui nu am putut ajunge la tine. Te rog iartă-mă."

"Lasă-mă în pace. Eşti un nesimțit! Puteai măcar să-mi spui că a intervenit ceva important, nu să mă abandonezi ca pe ultimul gunoi!"

"Îmi cer mii de scuze...nu am vrut să te deranjez pe parcursul zilei şi de aceea îți tastez acum."

"M-am săturat de minciunile tale. Ştii ce? Tot ce a însemnat o convorbire între noi s-a terminat! Nu accept vorbe încărcate de minciuni."

"Te rog, lasă-mă să-ți explic ce s-a întâmplat astăzi. După aceea poți să uiți de mine..."

"Atunci grăbeşte-te, vreau să şi dorm."

"În timp ce mă îndreptam spre tine, am întâlnit un grup alcătuit din trei băieți care au vrut să se 《revanşeze》pentru că iubita unuia dintre ei îmi făcea ochi dulci. Am încercat să scap...dar deja aveam câteva vânătăi cât se poate de evidente...am un ochi mov, dar încerc să-l fac să-şi revină la culoarea lui obişnuită."

"Aş prefera să ți-l fardez eu pe celălalt în momentul de față. Nu cred o vorbă din ce-mi spui."

"Nu te mint...îți cumpărasem un crin alb...voiam să te surprind oferindu-ți-l...dar nici nu ştiu unde a ajuns floarea mea..."

"Stai...adică, tu eşti cel pe care l-am văzut că încerca să scape de acei tipi?"

"Ai urmărit întreaga confruntare?"

"Nu, am ajuns în momentul în care ai luat-o la fugă. Înseamnă că floarea a ajuns la cine trebuie..."

"Ai găsit crinul alb?!"

"Acum stă liniştit şi mă veghează din vaza mea preferată."

"Mă bucur nespus de mult că îți aparține acum..."

"Eşti un laş. Puteai să mă anunți şi pe mine de încăierarea aceea, nu să îmi spui acum, în toiul nopții. Şi cu un ochi colorat sau nu aveam aceeaşi stare de spirit. Acum fapta este consumată. Noapte bună. Încă sunt dezamăgită."

"Noapte bună. Îți promit că voi face tot posibilul să-ți recâştig încrederea."

Pun telefonul sub perna pufoasă încercând să uit de el şi să mă cufund într-un somn profund. Poate era mai bine să-i accepte avansurile acelei fete.

~Hello! Uitați aici o mică întorsătură de situație. :)) A meritat-o din plin Ryan. Sper în continuare la păreri pozitive și susținere din partea voastră. Sărbători fericite, dragii mei cititori. :*~