Aproape pierduți // in pauza

Unu

— O, Doamne, o ,doamne! , chițăi Violet sărind in brațele lui Sebastien.

Băiatul se dadu un pas inapoi din cauza surprinderii si își îndepărta iubita . Avea câteva zgârieturi pe brațe si era obosita. Își privi reflexia intr-un geam din spatele fetei. Erau asemănători. Se pare ca amândoi avuseseră o noapte grea.

— Ai de gând sa imi dai si mie o explicație? M-ai speriat azi noapte! , zise el intrând pe porțile scolii.

— Nu-mi cere explicații acum, te rog! ,ii șopti ea. O sa îți arat după școala. Am găsit ceva incredibil !

Sebastien se uita curios la ea, insa blonda ii întoarse spatele mergând in continuare. Ceva il doborî la pământ si începu sa înjure când mirosul de brad, asemenea deodorantelor de mașina ieftine il lovi. Spera ca cel mai bun prieten al lui sa aibă un motiv bun, pentru ca nu era intr-o dispoziție buna.

— Jason , daca nu te dai jos de pe mine ,jur ca te alerg si te agat de poarta scolii! , mârâi el.

— Am trecut! Ai înnebunit? Am trecut la engleză!

Jason se ridica si batu palma cu Sebastien. O piatra i se lua de pe inima când auzi asta. Încă din clasa întâi, Jason si Sebastien erau cei mai buni prieteni si se pare ca Universul a ținut cu ei pentru ca au picat mereu in aceeași clasa .

— Sper ca nu ai dat o petrecere toata noaptea si nu m-ai invitat. Frate, chiar avea chef de distracție ! , Jason batu din picior .

— Daca te referi la cearcănele astea , spuse el acoperindu-si ochii, nu sunt de la o petrecere. Doar nu am putut dormi.

— Probleme in Paradis?

— Nu chiar. S-a comportat foarte ciudat azi noapte si ma îngrijorează.

In fata, Violet își trecu o mâna prin par si își se întoarse, omorându-l din priviri pe Jason care se încrunta.

— Nici nu stiu de ce naiba am mai venit la școala! Unde sunt toți profesorii? A,da , nu sunt. Suntem singurii prosti care au venit la școala doar pentru ca nu avem mediile încheiate la biologie.

Jason vorbea repede si gesticula pe măsura. Singurul lucru pe care il ura Sebastien erau oamenii grăbiți .Timpul i se părea atat de scurt ,dar nu înțelegea de ce trebuie sa ne grăbim? Se uita pe geamurile ce erau ca o poarta spre lumea de afara, spre alta lume. Un porumbel care se uita strâmb ținea o frunzulița in cioc si il privea fix pe Sebastien. El se cutremura si își feri privirea, intimidat oarecum de ochii porumbelului.

— Imi pare rau sa îți zic ca diseară dam o petrecere la tine, ii zise Alice când ieșiseră din clasa ,cu direcția spre libertate.

— La mine? De ce la mine?

Prietenii lui aveau boala "surprizei". Il anunțau in legătura cu locul unei petreceri cu câteva ore înainte si de obicei era acasa la el. Își dadu ochii peste cap si începu sa meargă mai repede. Alice începu sa alerge ca sa tina pasul cu băiatul inalt.

— De ce ma intrebi pe mine? Sper ca nu o aduci si pe ciudata aia de Violet.

— Ciudata aia de Violet e iubita mea. Trebuie sa îți reamintesc?

— Când o sa înțelegi ca nimeni nu o accepta? Ea nu e ca noi ,Sebastien!

— I-ați acordat vreo șansa sa vedeți daca se integrează ? Nu.

Violet venea sărind spre el si Alice ofta ,trecând pe lângă cei doi. Sebastien zâmbi si o îmbrățișă. Ea era singura care il făcea fericit, iar nimeni nu avea sa inteleaga asta vreodată. Oficial era vara si tânărul brunet avea sa faca vara asta una memorabila.