Cap. II - Iar tu ?

401 22 2
                                    

A trecut jumate de an de la întâmplarea din vară. Nimeni nu a aflat nimic de ceea ce s-a întâmplat și cred că e mai bine așa, chiar dacă simt că ar fi trebuie să-i spun mamei, atunci cand am ajuns dimineață la hotel și m-a întrebat unde am fost toată noaptea. I-am zis că nu o interesează pe ea și să mă lase în pace, iar apoi am plecat plângând în cameră.

Mi-a fost extrem de frică, m-am gândit la tot felul de chestii, cum ar fi faptul că poate rămân însărcinată sau mai știu eu ce, dar spre bucuria mea, nu s-a întamplat nici unul din acele lucruri. 

Am revenit la viața mea monotonă: trezitul de dimineață, mersul la școala, venitul acasă, făcutul temelor și învățatul. Aș vrea ca viața mea să se schimbe, să capete alt sens, să se întample ceva. Aș vrea să-l întalnesc din nou pe acel băiat, căruia am căzut pradă. 

De atunci nu l-am mai văzut niciodată și mă întreb dacă își mai amintește de mine, dar probabil că nu, sigur a uitat de mine, sau își aduce aminte de mine doar ca o altă fată căreia i-a tras-o. 

- Ary, pot vorbi ceva cu tine ? *intră mama în cameră*

- Da, mamă. Ce e ?

- Firma unde lucrez se mută în alt oraș și trebuie să ne mutăm și noi dacă nu vreau să-mi perd slujba.

- Ok. Când ne mutăm ?

- Păi maine plecam.

- Bine, o să încep să împachetez.

- Nu ești deloc supărată ?

- De ce să fiu ?

- Pentru că ne mutăm, o să-ți pierzi toți prietenii de aici.

- Ce prieteni, mamă ? Ai uitat că eu nu am nici un prieten ? Că toți mă consideră o ciudată, că nimeni nu mă bagă în seamă, nimeni nu vrea să aibă deaface cu mine, nimeni nu vrea să-și strice reputația vorbind cu mine ? *îmi curge o lacrimă, dar o șterg repede*

- Îmi pare rau, Ary. *mă înbrațișează*

- Mamă ? Trebuie să-ți spune ceva.

- Ce ?

- Vara asta când nu am venit la hotel într-o noapte am fost acasă la un băiat.

- Și ce e așa de rău în chestia asta ? De ce nu ai vrut să-mi spui de la început ?

- Pentru ca nu am stat degeaba acasă la el. Am făcut-o cu el, mamă, mi-am pierdut virginitatea cu un băiat care abia știam cum îl cheamă, iar apoi el m-a lasat baltă, nu a mai ținut deloc legătura cu mine. Am făcut cea mai mare greșeala pe care puteam s-o fac . * în acel moment îzbugnesc în lacrimi*

- Nu e nimic, e adevărat, ai făcut o greșeală foarte mare, dar mă bucur că mi-ai spus. Acum, gata, nu mai plânge.

După ce am terminat de făcut bagajele, am adormit imediat, știind că mâine o să fie o zi lunga, chiar dacă habar nu avea unde o să mă mut.

*Dimineață*

Eram deja la aeroport și am aflat că noul loc unde urmează să locuiesc este Florida. Poate până acum nu imi păsa daca am sau nu prieteni, dar acum vroiam să-mi fac cu orice preț, vroiam să nu mai fiu cunoscută ca șoarece de bibliotecă.

*În Florina*

Ajunsă aici, primul lucru care l-am făcut a fost să mă duc să mă înscriu la liceu. Stăteam pe un scaun și așteptam ca directoarea să mă cheme înăuntru.

- Ești domnișoara Aria Duncan, noua elevă ?

- Da, eu sunt.

- Te rog, intră. 

The First NightUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum