Mesaje de la un anonim idiot

trei - Inceputul petreceri

Așa că am intrat în casă. După 10 minute de stat și de uitat pe pereți de plictiseală m-am gândit să îmi sun prietena ce mai bună. Nu are cum sa mă refuze. Dor știe destul de bine ca ai mei au plecat așa că trebe să ne distrăm. Poate mergem deseară la petrecere. Spusesem eu cu voce tare. Am pus mâna pe telefon ca să o sun.

-Da, Bry.

-Astăzi nu mai sunat de loc.
Spusesem eu pe o voce trista. Care mințea și speram să nu se prindă. Sau și mai rău sa mă dau de gol cu râsul meu.

-Nu a mers de data asta.
Spuse ea râzând.

-Bine mai prins de data ăsta.

-Vino la mine. Ai crezut că am uitat? Doar o zi am fost ocupată și se pare că ai multe să îmi spui și, și eu ți-e. Așa ca grăbește-te nu avem mult timp. Mergem la petrecere deseară.

-Daaa??? Ce petrecere??

-Nu te preface că nu ști de petrecere. Ai aflat chiar înaintea mea.

-Eeee... Nu am ce face dacă Aiden este viitorul meu cumnățel.

Amândouă râdeam cu poftă.

-Bine. Pa, nebuno.
Spusese ea râzând.

-Pa, blondo.

-Să vi repede.

-Acu ies pe usa. Pa!

Merg la ea. Nu m-am aștepta să îmi spună ea că mergem la petrecere. De obicei îi place să mă rog de ea. După 15 minute cu pași mari ajung în față uși ei. Bat la ușa. Îmi deschide ușa.

-De ce sufli așa de greu?

-Să ajung repede la tine. Data trecută mai certat.

-Da, pentru că ai venit cu jumătate de oră mai târziu.

După o vreme ce vorbisem. Mi-am adus aminte de anonimul acela. Nu știam ce să fac. Să îi spun lui Mandy de el sau nu. Nu puteam să ținem secret între noi. Ne cunoaștem de când eram la grădinița. O să îi spun mâine după petrecere.

Ne pregăteam de petrecere. Între timp a venit și Aiden ca să mergem la petrecere.

Ajunși la petrecere ei ca de obicei se retrag o oră eșind afară. Înainte să mă lase o ora singură, ca de obicei îmi spune prietena mea să nu mai fac prosti ca data trecută. Și mă avertizat că vor veni repede. Eu dau afirmativ din cap și Aiden mă pupă pe frunte spunându-mi să am grijă ca de obicei și ei ies afară ținunduse de mâna și iau un loc pe canapia. Am doar o oră la dispoziție. Așa că mă duc să îmi iau o băutură și mă așez la o masă mai retrasă. Mă uitam în jur să văd poate cunosc pe cineva și mă pot distra. Îmi suna telefonul.

"Mi-ai dus dorul."

"Nu!!!"

"Și atunci de ce te uiți așa in jurul tău? Pe cine cauți? Pe mine, baby?"

"Nu, nu pe tine. Și cine ești și de unde ști ce fac eu?"

"Eu știu totul,dulceața."

"Lasă-mă să mă distrez. Nu am chef de tine."

"Vrei sa ne distrăm deci?"

"Da, vreau să mă distrez dar nu cu tine. Și unde ești?"

"Vezi că mă vrei. Lasă, iubire, vin eu la tine dar nu acu, mai târziu. Nu scapi așa ușor."

"Bla bla bla."

"Nu mai spune asta. O vei încurca!!"

"Ce să spun? Cumva.. bla bla bla?"

"Lasă că vei vedea tu."

"Ce faci mă ameninți? Nu îmi este frica de tine."

"Nu, da o să îți fie."