" - Presupun ca o sa mai stai o vreme pe aici.
Femeia cu par blond, ondulat, care arata de parca tocmai are de gand sa apara pe covorul rosu, inspira adanc, si expira astfel incat sa recunosc totusi o urma de exasperare in vocea ei. Isi aranja o suvita rebela cu mana dreapta, pe care avea un inel incrustat cu diamante, iar manichiura...atent aranjata. Se asaza mai bine in scaunul cu imprimeu florar, pastel, potrivindu-se si mai bine in contrast cu camera, in culori calde; daca ar fi vut si inima la fel de calda, ai fi putut spune ca este desprinsa din povesti, dar nu...e doar femeia care imi ofera mie de lucru, sefa mea. Poate ca nu ma puteti auzi, dar credeti-ma, nu e urma de fericire in vocea mea.
Fetita cu parul la fel de blond ca si femeia din fata mea, nu inceta sa zambeasca. Avea doar 12 ani. Imi arunca inca o privire jucausa, si ii multumi mamei sale inca o data...uimitor, dar nicio imbratisare.
- Alice, o poti chema te rog pe Bella sa ii arate ... cum ziceai ca te cheama?
- Elena, doamna, desi imi puteti spune...
Ma intrerupe , si isi continua ideea ca si cum nici nu mi-a auzit intereventia. Imi plec privirea.
-...sa ii arate camera.
- Mama, Bella isi face bagajele, pleaca in vacanta...la fel ca toti ceilalti. spuse fetita, cu putina tristete in glas.
- Oh, da! isi indrepta din nou privirea spre mine, si tare mi-as fi dorit sa nu o faca. Crezi ca te descurci singura?
Ma simteam atat de ametita, incat creierului meu i-a luat ceva timp sa proceseze si sa traduca ceea ce tocmai mi-a spus femeia. Sunetele parca mi se oprisera in gat, dar totusi am putut sa icnesc un : Yes (Da)! Imi trag vocea, suna de parca ragusisem, si repet raspunsul.
- Perfect! o urma de zambet (fals) ii aparu pe fata, dar disparu la fel de repede. A doua camera , pe stanga.
- Pot eu sa-i arat camera. sari fetita.
- Alice, nu! noi doua trebuie sa vorbim.
Isi indrepta din nou privirea catre mine, de parca tocmai ar fi vrut sa spuna "tu ce mai astepti?", dar ca sa nu ii ofer aceasta placere, ma ridic repede de pe scaunul identic cu cel pe care statea si femeia, spun politicoasa "Scuzati-ma!, iar cu mana stanga imi strang degetele de manerul troler-ului meu, pe care il scot din camera cat mai repede cu putinta. Ii puteam simti privirea asupra mea, ma ardea de parca mi-ar fi trimis numai energie negativa, incerc sa-mi tin capul sus si sa am o postura ... ei, cel putin respectabila. Imediat ce inchid usa in spatele meu, imi ofer un moment de respiro. Ma rezem usor cu spatele de tocul usii, si trag adanc, foarte adanc aer in piept. Ma mai gandesc o data la motivul pentru care sunt aici, imi aduc in minte doar pentru cateva secunde imaginea surorii si a mamei mele, dar doar pentru cateva secunde, nu vreau sa plang...si ma urnesc din loc.
Mintea mea parca era goala, tremuram toata. Un zambet stramb imi apare pe fata, asta pateam de fiecare data la scoala. Incepe un lung monolog interior, la fel cum obisnuiesc.
"Era pe stanga, clar pe stanga...dar a doua sau a treia camera? adica, le vad clar, sunt aici..trei camere in sir, trei usi...dar care? Oh, Doamne! Lena, era greu daca erai si tu putin atenta? dar tu nuuu, trebuia sa te sperii...trebuie sa facem ceva cu teama asta a ta de oameni, sunt oameni pana la urma! ( si o lunga cearta cu mine insami, se intampla des :-j )
Ok, ca la gradinita : ala-bala-portocala. . . ce urma? Oh! aaa! hai la a a treia, s-o luam pe rand.
Imi misc picioarele spre cea de-a treia usa, usor intredeschisa, clar, asta trebuie sa fie ... adica, cine ar sta cu usa deschisa? nu?
Imping usa cu mana, las troler-ul in acea deschidere a usii si fac cativa pasi inauntrul camerii. Dragut, dar...pare locuit. Un tricou negru este lasat pe pat, iar din baie...nu se aude nimic. Ma duc, destul de nedumerita spre pat, si ating cu varful degetelor tricoul, bumbac...exact cum imi place (nu intrebati, ciudatenii de-ale mele). Mangai tricoul de parca ar fi ceva nepretuit, il strang usor si il duc pana la nivelul fetei mele, il miros...ce parfum bun! zambesc.
Un scartait al usii imi atrage atentia, si ma intorc repede, lasand si tricoul sa imi alunece din mana, pe pat, de parca as fi fost un hot prins in flagrant. Cel care intrase in camera incepe sa tipe, speriat, si la fel fac si eu. Pentru cinci secunde ne holbam unul la altul.
- Ce cauti aici?
- .. te-as putea intreba acelasi lucru.
Era un tip brunet, ochi caprui, inalt...fara tricou, bine , cel putin acum am aflat cu ii lipsea tricoul (negru, apropo)...care imi pare destul de cunoscut. Imi arunc o privire prin camera, si cand ma intorc spre el, avea ochii mari si se uita straniu la mine.
- Oh, sh*t! esti o fanăă! cum ai intrat aici? spuse asta in timp ce isi ducea o mana prin par.
- O ... ce? intreb eu nedumerita. Dar, la fel la ca si noua mea sefa , s-a facut ca eu nici nu am zis nimic.
- Si ce cauti in camera mea? ai luat ceva? alerga disperat spre un dulap.
- N-am luat nimic! ma grabesc eu sa spun , in vaga engleza pe care mi-o mai aminteam in momentul de fata. Si chiar nu...oh! God! ala e sertarul cu chiloti? ce-as putea face cu...?
Aparitia fetitei de mai devreme imi opreste sirul gandurilor si al vorbelor.
- Ok, vad ca v-ati cunoscut. spuse cu un zambet mare pe fata.
- Alice, cine e ea? inca era incruntat, as putea spune ca ii sta mai bine zambind, dar...nu e cel mai bun moment sa fac presupuneri. Arata spre mine cu mana larg desfacuta. Eram atat de agitata incat nici macar nu puteam sa ma uit la el, mai jos de gat, si...clar as fi avut ce admira.
- Ea e...si se apropie de mine, cat sa ma atinga pe brat, imi ajungea pana la umar; continua....noua mea dadaca. Lena, se uita in sus, spre mine, iar eu la ea...acest neanderthal e fratele meu mai mare, vedeta pop, Liam Payne.
Da! de-asta imi parea cunoscut, tipul din 1D, trupa cu care ma bate la cap sora mea. Cum de n-am observat mai devreme?
Barbia si buza de jos, pareau sa-i fi cazut, iar ochii pareau sa-i fi incetat din clipit. Ingrozita, mi-am dat seama ca la fel ma uitam si eu la el. #oglindă "
