Demoni întunecati

Cearta.

Alexis POV

Kathrine e nervoasa. Poate ca nu o cunosc dar un lucru stiu sigur: Ține la prietenii ei. Ar face orice pentru ei. Știu, am exagerat cand i-am facut fraieri. Asta a ranit-o, sunt sigura de asta. Mereu le i-a apararea. Dar faptul ca ține atâtea secrete față de mine, față de toată lumea m-a enervat la culme si gura mi-a luat-o inainte, ca de obicei.

Hotărâtă intru in camera ei fără a bate la ușă pentru că dacă aș face-o, ea oricum nu mi-ar deschide iar eu oricum aș intra, deci mai bine ne scutesc pe amândouă de câteva secunde in plus ce ar fi nefolositoare și care ne-ar tăia din timp. 

- Ieși. Spune ea dezinteresată stând in pat si uitându-se pe telefon. 

- Știm amândouă că nu o s-o fac. Uite, Kathrine...am exagerat, stiu. Dar m-am enervat. Nici nu stiu din ce motiv. Spun eu evitand pe cat mai mult subiectul. Voiam sa scap odata de asta si nu imi doream ca ea sa aiba suspiciuni legate de cat de mult ma intereseaza viata ei in ultima vreme. Desi ma indoiesc ca nu si-a format vreo suspiciune. De fapt, cred ca acum ma injura in gand si apoi se da singura dracu' ca nu a incuiat usa inca de cand a intrat in camera ei. Doar stia ca asta o sa urmeze. Eu eram sora mai mare dar uneori am impresia ca eu sunt doar o pustoaica de 8 ani ce se oftica daca nu primeste ce vrea, se ia la rost cu mama ei apoi isi cere scuze si asta se repeta din nou si din nou...

- Cliseic. Pufni ea in dezgust.    Nu te-ai saturat? Nu te-ai saturat sa faci asta tot timpul? Sa ma enervezi, sa iti ceri scuze si apoi sa pleci? Nu devine enervant sa faci aceleasi lucruri de fiecare data, surioara? Spune ranjind acru si accentuand ultimul cuvant. Felul batjocoritor in care imi vorbea m-a infuriat al naibii de tare dar trebuia sa ma abtin. Pana la urma venisem aici din alte scopuri, nu sa avem din nou o alta cearta dementa pe care nici macar amenintarea cu moartea n-ar putea opri-o.

- Bine, nu vrei sa cooperezi. Atunci stai aici si uraste-ma in continoare. Eu mi-am facut treaba, acum e randul tau.  Spun eu calma inchizand usa in urma mea si ducandu-ma inapoi in camera.

Pufnesc deja satula de comportamentul ei. Mereu a fost asa si niciodata nu se va schimba. Daca o sa mai stau mult in jurul ei as putea ajunge sa o urasc dar trebuie sa rezist daca vreau sa aflu odata ce dracu' secrete intunecate are. Deja ma saturasem de toate astea si nici macar n-am inceput bine. Ar trebui sa incerc sa numai renunt atat de simplu la orice. Si sincer, mas bucura daca ar fi chiar atat de usor. Dar cunoscandu-ma pe mine, sigur joaca asta de-a spioana nu va dura mai mult de o saptamana. Asta daca nu cumva sora mea de doar 17 ani nenorociti nu e o criminala in serie, traficanta sau orice altceva de genul asta. Poate e un vampir, asta explica de ce nu prea sta in soare si poarta mereu numai negru.

Izbucnesc in ras la propiul meu gand de copil de 5 ani care crede inca in creaturile supranaturale. Nu stiu ce e cu mine in ultimul timp dar deja incep sa cred ca pre multa plictiseala strica la creier pentru ca incep sa aberez.

Brusc, gandul imi sare intr-o cu totul alta parte: Zack. El a fost intodeauna cel mai bun si devotat prieten a lui Kath dar nu stiu cum Dumnezeu s-a ajuns la ''iubire'' intre ei doi. Bine, poate doar in Zack pentru ca in sora mea nu vad niciun fel de iubire pentru el. Doar se preface. Probabil ca nu vrea sa ii franga inima dar ea nu isi da seama ca acceptandu-l in modul acela il va rani si mai tare odata ce el isi va deschide ochii si va vedea ca persoana pe care o iubeste atat de mult si pentru care, probabil, ca si-ar da viata nu ii poarta aceleasi sentimente. Uneori am impresia ca doar isi bate joc de el dar felul trist cu care il priveste ma face sa cred ca chiar tine la el. Dar nu asa cum si-ar dori Zack. Ea il priveste cu mila iar el cu iubire. E o toatala diferenta care s-ar putea, intr-o zi, sa ii distruga pe amandoi. 

Kath POV

Ce mai vrea și ea după ce mi-a făcut?! 

Uneori ma intreb ce semnificatie are cuvantul sora. Iubire, intelegere, familie? Daca asta inseamna, atunci eu nu am avut niciodata una. Lui Alexis nu i-a pasat niciodata de mine. Mereu ma trata cu indiferenta ei specifica ce ma scoate al dracului de mult din sarite. Plus ca, odata ce cresc, temperamentul meu devine din ce in ce mai vulcanic asa ca am mare nevoie de controlul meu de sine cand sunt prin preajma ei. Daca nu as fi invatat sa ma controlez pana acum, sigur mi-as fi omorat sora care  are acelasi sange ce ii curge prin vene. Are sangele meu. Ea nu mi-a fost alaturi niciodată. A apucat-o grija de mine dar cu trei ani prea târziu. A întârziat prea mult.      Inca tin minte perfect ziua in care m-a ranit, in care mi-a demonstrat ca ei nu ii pasa si nu ii va pasa niciodata de mine.

      Pe atunci aveam 14 ani, eram inca o pustoaica ce visa la finaluri fericite, cu toate ca viata mea era plina de pericole inca de pe atunci. Eram indragostita. Il chema Klaus. Era mai mare decat mine doar cu un an si cu toate ca eram amandoi doar doi copii, dragostea ce ne-o purtam unul pentru celalalt era eterna. Dar nimic nu se sfarseste cu bine, niciodata. Klaus murise. Nu ii stiam cauza dar imi era prea frica sa ii aflu motivul. O sunasem pe Alexis, simteam nevoia sa fac asta, desi nu vorbeam cu ea mai deloc.  Imi spusese ca nu o sa vina.

Si de atunci am incercat sa o urasc, sa nu-mi pese de ea, sa o fac sa imi fie indiferenta. Dar nu am putut. Era sora mea. Si asa va ramane pentru totdeauna, nu pot sa schimb asta nici daca as vrea.

Imi scutur usor capul cand imi dau seama ca ajunsesem cu gandul prea departe. In curand trebuia sa ma intalnesc cu Zack iar eu inca nu eram nici macar pe jumatate gata.