Demoni întunecati

Apelul.

Alexis POV

- La naiba! Ma plâng eu cand imi aud soneria telefonului sunând exact de jos. Iar eu sunt sus in camera mea. Si abia ma asezasem in pat. O s-o blestem pe Sarah pentru ca m-a facut sa imi infrunt lenea.

Ma ridic cu greu din pat si cobor sacrile cascand larg.

- Wahh, mai usor, pisico, nu vrei sa ma înghiti.

Tresar puternic cand o voce groasă ce imi zgarie timpanele răsună in încăpere. Ma strâmb cand il recunosc pe tipul ce vorbea cu Kath in prima zi de scoala. Cel ce mi-a atras destul de mult atentia.
Era inalt iar postura sa masivă ma intimidau. Dar ceea ce m-a spariat cu adevarat era cicatricea imensă ce ii brazda intregul sau brat drept. Am înghitit zgomotos in sec.

Si ce naiba cauta el in casa noastra la ora 01:53 AM?

O incruntatura adanca ia loc pe fata mea atunci cand minunata mea sora mai mica apare langa cicatrizatul ei prieten. Deja ma bufnea rasul cand imi dadusem seama in ce situatie de rahat intrasem dar m-am abtinut cat de mult am putut. De ce naiba rad asa de mult in ultima vreme? De fapt, nu. De ce dracu rad singura in ultima vreme?!

- Ce naiba, Kathrine?! Ma rastesc eu nervoasa cand  revin din nou cu picioarele pe pamant. Imi pun tafnoasa mainile in san asteptand sa-mi raspunda. Ea isi da ochii peste cap.

- Ce naiba, ce? Ma intraba ea ranjind deloc subtil si prefacandu-se ca nu stie despre ce vorbesc eu aici ca o idioata.

- De ce l-ai adus in casa? Acum?! 

- Pentru ca asa mi-a ars mie.  Imi raspune ea in sictir. Calmul meu incepea sa se piarda incetisor iar faptul ca ma trezisem fortat nu-mi ajutau nervii cu absolut nimic.

- Sunt convinsa ca asa ti-a ars. Ii trantesc eu un raspuns la care ea maraie nervoasa. Dupa comportamentul ei imi dau seama ca nici ea nu e in toane prea bune acum.  

Imi dau ochii peste cap si cobor toate scarile indreptandu-ma spre bucatarie fara a mai baga-o in seama. Nu aveam chef de cearta, cu toate ca eu o pornisem. Am oftat obosita si atentia mi-a revenit spre sursa ce ma trezise mai devreme. Telefonul meu ce statea sunand pe masa. Ridic curioasa o spranceana cand observ ca nu numarul Sarei era pe ecran, ci un numar ce imi era necunoscut. Cu o oarecare retragere raspund suspicioasa:

- Alo?

- Alexis Benett! Exact fata pe care o cautam! Ce coincidenta, nu-i asa?

Ochii mei se maresc instantaneu. As recunoaste vocea asta enervanta si sarcastica oriunde. Dar de ce m-a sunat? I-am spus de cel putin un an ca nu mai am nici o legatura cu el si oamenii lui. Scapasem de mult de el.

- Johnson. Ce mai vrei de la mine?  Intreb eu fiind extrem de curioasa de data asta. Imi incheiasem de mult treburile cu el. Ce mai voia acum?

- Ma surprinde faptul ca ai stiut ca sunt eu.  Dar se pare ca am uitat cat de inteligenta esti. Ma sacaie el prin celalalt capat al firului. Am marait nervoasa.

- Ce vrei? Intreb eu fiind aproape de a tipa.

- Maine, la ora 14:00 vii la sediu. Se pare ca avem pe cineva important ce s-a mutat de curand in Seattle. Apropo, iti datorez un telefon nou.  Spune si inchide fara a ma lasa sa mai spun ceva.

Imediat ce iau telefonul de la ureche acesta bubuie scurt. Fumul din el nu intarzie sa apara. Nenorocitul de Johnson. A promis ca ma lasa in pace. Nu cred ca mai exista un om al legii mai afurisit ca el. Mereu stie cum sa isi aleaga cuvintele in asa fel incat sa nu se tina de promisiuni. Sigur o sa imi reproseze ceva maine legat de asta.

Cine e Johnson? Un nemernic. 

El este seful celei mai puternice organizatii secrete a legii. Poate ca el vrrea doar binele societatii dar gandeste la fel de mizerabil ca si cei care se ocupa special cu ilegalitatiile. 

Ce legatura am eu cu el? Ei bine, e simplu. Cand aveam doar 15 ani eram interesata, ca orice adolescent de altfel, de orice tine legat de aventura. 

Imi placea sa ma plimb noaptea tarziu pe strada si sa-mi imaginez cum ar fii fost daca exact atunci se intampla sa dau nas in nas cu ceva ce mi-ar schimba total plictisistoarea mea viata. Si chiar o facusem. Un barbat mulatru venise in fuga spre mine, impingandu-ma iar in urma sa venea cu aceeasi viteza un om imbracat tot la costum. Nu stam ce ma determinase atunci sa alerg dupa ei dar o facusem. Alergasem dupa ei pana ce dadusem de o infundatura. Barbatul in costum era la pamant. Mulatrul il atacase. Tin minte ca ma speriasem atat de tare incat, fara sa constientizez de ceea ce fac, ma indreptasem incet spre barbatul extrem de masiv si ii luasem, cu aceeasi tactica pistolul din buzunarul stang al pantalonilor. Cel care era in costum ma observase dar nu spuse nimic. Si in momentul urmator, pistolul fusese la tampla celui ce ataca. Incremenise cu totul. 

Nu stiu nici acum de unde venise tot curajul ala ce acum parea ireal. 

Omul in costum profitase de netentia lui si il smucise numai decat dandu-i un pumn atat de tare incat il lasase incostient.

Si asa l-am cunoscut pe Johnson. Pe el il ajutasem in seara aia. Atunci imi spusese ca vazuse ceva special la mine asa ca imi sugerase sa lucrez pentru el si organizatia lui ca spionul sau. Eu acceptasem. 

Timp de doi ani la rand ma ocupasem de asta. Ma infiltram in cele mai puternice si periculoase echipe de mafioti si le aflam cele mai intunecat secrete, le aflam slabiciunile. Ajutam organiztia. Uneori ma miram de cat de curajoasa eram. 

Johnson ma avertizase ca asta era o munca extrem de periculoasa pentru o copila ca mine si daca eu nu eram de acord cu asta, nu ma bagam. Dar eu ma incapatanasem si intrasem in joc fara nici o retragere de inima fiind constienta ca, odata ce intram in pericol, trebuia sa parcurg la arme. La ucis. Dar n-am facut-o niciodata, cu toate ca fusesem invatata sa controlez diferite arme. Eram atat de sireata, atat de sigura pe mine incat nimeni, niciodata, nu-si daduse seama ca eu eram aceea ce ii trada pe la spate.

Dar la 17 ani renuntasem. Nu mai voiam sa contiunui. Devenisem aproape cel mai important membru al organizatiei dar odata ce cresteam, frica ca odata nu voi mai reusi crestea si ea in mine. Johnson imi respectase decizia. Promisese ca o sa ma lase sa plec. Dar nu promisese ca nu o sa ma mai puna sa fac ceva pentru agentie. 

- Sobolanule. Pufnesc eu fara sa fiu constienta ca probabil Kath cu amicul ei mai sunt inca prin preajma.