Povestea unei schizofrenice

Poate exista o speranta

        Nu intorcea nimeni capul spre mine.Am trecut pe langa mese,si m-am asezat la singura masa de langa fereastra din cantina.Doar un baiat,imbracat in negru a ridicat capul spre mine.Avea ochii de un albastru inchis,superb.Parul il avea brunet,si il purta peste ochiul drept.A trantit cutia de suc de pe tava,s-a ridicat si a venit cu pasi repezi spre mine.S-a asezat cu zgomot pe scaunul din lemn putred.Ma privea insistent cu o privire neutra.Ma intimida si nu indrazneam sa ridic privirea la el.

         -Buna!vocea lui catifelata rasuna in urechile mele.

         Corpul incepu sa imi tremure.Mainile incepura sa imi transpire si picioarele mi se miscau incontrolabil sub masa veche.

        -Tu,nu vorbesti?intreba el pe un ton umpic sec.

       Am dat din umeri semn ca nu stiu.

       -Cati ani ai?

       16.Am mimat eu cu degetele.

        -Si de 16 ani,nu ai scos un cuvant?

        Am dat din cap aratand ca da.

        -Acum vreau sa.ti cunosc povestea mai mult ca orice.Asa ca te voi ajuta.

          Tonul lui era dulce si mainile i se plimbau incet pe masa neagra.

       -Katerina!striga el.

        O fata cu ochi negri si par brunet se ridica de langa o masa mai indepartata.

       -Sunt aici Andrew.

        Se indrepta cu pasi repezi spre noi.Corpul i se ondula pe langa marea de mese.

       -Eu sunt Katerina.Cum te numesti?intreba ea ajunsa la masa noastra.

       -Ea nu vorbeste.Are 16 ani,si nu a scos un cuvant.

       Katerina imi apuca mana si o studie atent.Mainile ei erau fine si albe,urmate de niste unghii lungi negre.Imi lasa mana jos incet,apoi se uita in ochii mei negri.

      -Frica!zise ea cu jumatate de gura.

       Am afisat o privire confuza.Mi-a facut semn cu mana sa ma ridic de pe scaun.Andrew se ridica inaintea mea,apoi imi apuca mana si ma ridica.Am iesit din cantina,pasind pe un hol imens plin de usi inalte.La ultima camera ne-am oprit.Katerina deschise usor usa,aceasta scotand un scartait apasat.Arata exact la fel ca si camera mea in care am trait 9 ani.Groaza mi-a cuprins corpul si ochii sa mi se umezira.Simteam fiecare sentiment pe care il avusesem acolo.Fiecare moment in care mi-am urat viata!Andrew ma apuca de mana si ma pofti inauntru.Mintea mea elimina dispretul simtand atingerea lui.Am pasit inauntru pe podeaua rece si veche.

         -Schimba-te. Katerina imi puse una dintre camasile negre in brate.

          Am mers spre baie,studiind camasa.Era simpla.Lunga pana la genunchi.In partea de sus era mai stramta.Nu era frumoasa,dar imi placea.Am impins usa baii,find foarte greu de deschis.Era inalta.Cada se regasea intr-un colt.Arata ca o baie normala.Dar peretii erau gri.Mi-am pus rapid camasa si m-am indreptat spre oglinda.Imi placea cum imi arata corpul.Arata firav,de parca as fi un copil normal si inocent.M-am uitat pe marginea chiuvetei.Acolo era o perie,pasta si periuta de dinti,un pahar cu apa si pastile.Am apucat peria,si am inceput sa-mi perii buclele roscate.

        -Stephenieee! Hai mai repede! vocea Katerinei era delicata si dulce.Nebunia din ea se regasea prin picaturi.

         Am deschis usa larg.Andrew zambi.Avea  un zambet asa dulce.Bunatatea din ochii lui era usor de vazut.

        -Stephenie! Esti asa frumoasa. spuse Katerina cautand intr-un sertar micut de langa pat.

       Am dat din cap zambind.Buclele mi se rasfirau pe spatele meu firav,o suvita acoperindumi fruntea alba.Katerina se apropie de mine cu un borcanel mic si negru in mana.Nu stiam ce e.Mintea mea incerca sa gaseasca un cuvant potrivit pentru acel obiect.Dar raspunsul imi era absent.

        -Asta este oja.O sa iti dau unghile cu ea,si ele o sa arate ca ale mele.

         Imi lua mana si incepu sa-mi picteze unghiile intr-un negru superb.Ele erau lungi cu o forma patrata.Imi placea cum aratau!

         Afara se lasa noapte.Andrew ma conduse pana in camera mea.Aceasta avand numarul 319.Numarul era scrijelit pe usa,si nu era foarte citeţ.Am intrat in camera cu pasi marunti.Andrew era in urma mea.Arata diferit de camera in care am copilarit.Patul era langa un dulap si masa cu scaunele erau pozitionate in mijloc.Usa baii se regasea pe colt.Am intors capul spre dreapta.Era un urs mare de plus,si in sus era o mica fereastra.Perdeaua era rosie si zgariata.Acoperea geamul partial.Murdaria se vedea cu usurinta.

        -Trebuie sa te culci! zise Andrew pe o voce calda.

        Am dat usor plapuma veche la o parte si m-am asezat pe pat.Ma uitam la el lung si ii admiram ochii asemanundai cu o mare adanca.

        -Vrei...vrei sa iti spun povestea mea?

         Am dat din cap apropand si m-am invelit cu plapuma.Perna era tare si cearceaful rupt.Nu era un pat comod.Dar prezenta lui ma facea sa ma simt bine.

       -La varsta de 13 ani eu si sora mea Katerina am fost adusi aici.Parintii nostri erau niste oameni reci.Ne tratau oribil.Eram o familie bogata.Casa noastra era imensa,dar goala.Nu ma refer la goala ca si obiecte.Ei erau goi pe dinauntru.Ne cresteam singuri,unul pe celalat.Nu ne-am dus niciodata la scoala.Erau prea zgarciti.Seara cand veneau acasa intrau in camera noastra si ne intrebau daca am mancat.In caz ca raspunsul era da,se intorceau si tranteau usa.Dar daca raspunsul era nu ei incepeau sa tipe ca suntem niste copii de nimic.Aveau probleme mintale si nu ma indoiesc de asta.Dar ne saturasem.Pe data de 17 octombrie i-am omorat.Au intrat in casa.Ne-am strecurat in spatele lor si ne-am indeplinit visul.Si acum vad chipurile lor care nu aveau pic de emotie.Simt cum cutitul i-a strapuns spatele tatei si sangele a inceput sa ii curga necontrolabil.I-am lasat morti pe podea fara pic de regret.Nu stim cum,dar secretul nostru s-a aflat.Aud sirena de politie aproape de casa.Si acel om cu voce groasa care ne poruncea sa iesim afara.Aveam doar 13 ani,si eram orfani.Ne-au declarat nebuni si ne-au aruncat aici.Avem 17 ani si stiu ca aici v-om muri.Am invatat sa supravietuim.Cu toate astea,eu am omorat 4 persoane si Katerina 2.Trebuie sa ti minte Stephenie.Fericirea e un obiect de lux.Dar in acest sanatoriu,fericirea se castiga prin supravietuire.Stiu ca poate pare ciudat ca am venit la tine azi dar simt ceva special in tine.Am acest dar.Simt orice persoana care s-a nascut cu un dar nemaipomenit.Tu ai asta!Oricum...am vorbit destul si e timpul sa te culci.

         Se ridica usor de pe marginea patelui si ma saruta pe frunte.

        -Noapte buna! vocea lui era frumoasa si calda,imi mangaia auzul.

        Am zambit si am inchis ochii auzind usa inchizanduse cu un scartait.

         Visul a inceput sa mi se deruleze in minte.Dar de data asta,visul a mers mai departe.Silueta a inceput sa se miste spre mine.A venit din ce in ce mai aproape.Nu ii puteam vedea fata.Dar stiu ca purta o pereche de blugi negri,un tricou albastru si o pereche de tenesi.

          -Buna! vocea lui rasuna in toata incaperea.Era o voce catifelata,frumoasa.

           -Buna! sunetul vocii mele era dulce si era pentru prima data cand il auzeam.

       M-am trezit si ochii mei erau plini de uimire.In mintea mea erau o gramada de intrebari,momentan fara raspuns.Era dimineata si usa era deschisa.