Povestea unei schizofrenice

Am voie sa ii dezvalui?

        -Stephenie,deschide ochii.

         Ii auzeam de cateva minute vocea lui Andrew.Am deschis un pic ochii,reusind sa ii am intre deschisi.Era deasupra mea cu parul pe fata lui palida.

         -Hei.

         -Ti.a aparut o taietura pe frunte,te.am linistit si apoi ai adormit.

         -Multumesc.

           Stiam foarte clar ce se intamplase,dar nu eram sigura ca aveam libertatea de ai destainui purul adevar.

         -Hai la cantina,n.ai mancat de ceva timp.

          M.a ridicat din pat,lasand in urma mea asternuturile sifonate.Langa usa era o oglinda,mica si slab vizibila din pricina prafului.Am sters praful partial cu degetele mainii,si mi.am privit chipul.Pe frunte,mi se regasea un plasture,acoperind zgarietura pe care Jane o cauzase.

      -Te mai doare?ma intreba Andrew si imi cuprinse soldul.

        -Nu,nu.Ma simt mult mai bine.

       Glasul meu era vesel.Ma simteam mult mai bine.

        -Stephenie,esti bine...ce fericire.

      Se auzi vocea Katerinei din pragul usii.

        -Inceteaza!Nu te priveste surioara!

          Vocea lui Andrew era ferma.Ochii ii devenisera intunecati si pumnii i se inclestara.

          -Nu prea cred,fratioare.

          Zise ea cu ironie in voce,pasind in camera.

           -Hai Stephenie!

            Imi apuca rochia alba si ma trase cu brutalitate.

            -Nu ma deranjeaza..

           Spuse Katerina privind spre tavanul negru rasucindu.si o suvita pe deget.Am iesit din camera si am plecat spre cantina.Andrew imi apuca mana si incepuse sa o mangaie cu finete.Eram fericiti acum, si nimic nu ne putea striga buna dispozitie.A deschis larg usa cantinei si m.a poftit inauntru.Inafara de Katerina,toata lumea era prezenta.Mesele erau pline si grupuletele de tineri susoteau,parand fericiti.Dar fiecare ascundea in el o poveste macabra si o nebunie puternica.Fiecare putea omori cu zambetul pe buze.Si printre ei,ma regaseam si eu.M.am asezat ca de fiecare data,la masa de langa fereastra.Am privit spre bufet.Andrew tinea o farfurie in mana si alegea diferite alimente.Isi intoarse privirea spre mine si imi zambi cald,dezvelindusi un pic dintii de un alb perfect.Se apropie de mine,ocolind mesele

         -Sper sa iti placa.Pofta buna.

          Imi zise el asezandu-mi farfuria in drept si sarutandu-ma pe frunte.

          -Multumesc Andrew.

           Glasul imi era plin de emotie si privirea incetosata.

           -Niciodata nu mi.ai spus povestea,Stephenie.

         Am deschis gura,vrand sa imi incep povestea dar de odata:

            -Tu esti fata noua nu?

            -Mm...da.

             O fata inalta,cu par blond si bogat dorea sa faca cunostinta cu mine.

             -Buna Lexi.

             Spuse Andrew zambindu-i.In spatatele fetei se ascundea un baietel firav,brunet cu ochi verzi,in jur de 10 ani.Tricoul lui alb era patat de sange proaspat si in mana dreapta i se regasea un ursulet,fara un ochi de culoare neagra cu nasul in forma de craniu.

            -El e fratiorul meu,Matt.Nu.l suparati.Are 11 ani si este cea mai periculoasa persoana din acest sanatoriu.

            -De ce bluza ii este patata de sange?

             Am intrebat speriata.

             -Nu conteaza Stephenie,nu suntem asa apropiate.

           Ne intoarse spatele si pleca rapid.Buclele i se miscau in aer creeand o familie de culori.Matt ma fixa cu privirea,si pleca.Avea o privire ciudata,nebuna.

           -Nu.ti fie frica de el.Nu o sa.ti faca nimic.

         Imi zise Andrew punandu.si mana pe bratul meu,incepand sa-l mangaie fin,usor.

            -Nu imi e!

            Am protestat eu fara sa ma gandesc.

             -Sa zicem ca te cred. zise el cu colturile gurii arcuite intr.un mic zambet.Acum,incepe.ti povestea.

            -Imediat.Andrew,la ce varsta a omorat prima data Matt?

           -9.Mi.ar fi frica sa stau langa o persoana care a omorat la o varsta mai frageda.

           -Andrew,eu..

            Ceva ma tinea strans.Nu ii puteam dezvalui secretul meu.Palmele imi transpirau si inima imi batea de doua ori mai tare.

          -Nu.ti fie frica.Cu totii avem o poveste tragica.

           -Eu stau in acest sanatoriu de la 5 ani.Cand parintii mei au murit,am fost adusa aici.

             -Este...simplu.Ai o poveste scurta.Dam uitarii bine?

           -Am dat deja.

             M-am ridicat de la masa si am plecat spre camera mea.Andrew ma urma fara a spune nimic.Am trecut pe langa masa celor doi frati,dar acestia nici macar nu s-au uitat la noi.Matt vorbea incet cu ursuletul lui.Nu il intelegeam,era o limba necunoscuta.Sora lui isi analiza atent,fiecare taietura de pe brat.Am parcurs holul in liniste,pana la camera mea.Am impins usa cu putere si m.am aruncat pe patul dezordonat,luand perna in brate.

             -Stephenie,esti bine?

              Ma intreba el cu ochi mari,frumosi si blanzi.

             -Da.Doar mi.am amintit trecutul si sunt putin tulburata.

             -Te las sa te linistesti.Ma duc sa o caut pe Katerina.

               Se apropie de mine si imi saruta obrazul rece,cu buzele lui fierbinti.Vroiam sa discut cu Klaus.Sa aflu ce ma tinea azi sa nu ii spun secretul.Dar puteam vorbi cu el,doar daca adormeam.Am aranjat perna si mi.am asezat capul pe ea.Am inchis ochii,cazand greoi in lumea viselor.