Povestea unei schizofrenice

Vorbele imi parasesc buzele

         Imbratisarea lui Andrew era asa calda,din suflet.Nu isi misca buzele dar eu tot ii auzeam vocea.

        "O iubesc.Nu vreau s-o pierd.O sa fac orice ca sa o protejez.Oare o sa ma impac cu Katerina?Jane era o criminala si dorea sa  omoare persoana pe care eu o iubesc.Sper ca trupul lui Jane nu este in camera mea si a Katerinei.O sa ma straduiesc ca Stephenie sa nu isi murdareasca mainile cu sangele nimanui.Vreau sa ramana pura.Dar eu o s-o iubesc mereu."

         Gandurile lui.Aceasta era puterea despre care vorbea ingerul.Cititul gandurilor.Ochii imi erau plini de uimire.

         -Ti-e foame? intreba el cu o voce calda,calma.

         Am dat din cap negativ.

          -Atunci trebuie sa te culci.Rana ta nu arata foarte bine.

          M-am desprins de imbratisarea lui,si m-am asezat pe patul deranjat.

         -Noapte buna.Vi la mine in camera cand te trezesti,sau la cantina.Te iubesc.

         Am dat din cap afirmativ.Mi-am pus capul pe patura veche,si am inchis ochii.Visul incepu,ca de obicei.Incaperea neagra aparu in fata ochilor mei negri.

           -Mai,mai, mai. Se pare ca ai scos primele tale cuvinte.Si ti-ai dat seama chiar si de puterea ta.Mai devreme decat ma asteptam.

           Statea pe un scaun mare,gri.Purta un tricou rosu,asortat cu o pereche de blugi albastri.Doua bratari negre cu tinte ,i se plasau pe mana dreapta.

         -Ce vrei sa zici?

          -Oof..copil prostut!

         Isi ridica mana stanga si ma fixa cu privirea.Scena cand Jane intra la mine in camera incepu sa mi se deruleze in fata ochilor."De unde imi cunosti numele?"Vocea mea se auzi in viata reala,nu doar in vis.

            -Nici macar Jane nu si-a dat seama.Era prea absorbita la gandul ca o sa te omoare.

             -Pot sa vorbesc?tonul meu era plin de uimire.

             -Da copila!Acum,te poti bucura.In limitele fericirii intr-un sanatoriu.

         -Trebuie sa ii zic lui Andrew ce simt.

           -Ai grija de puterea ta Stephenie,e speciala.Dar nimeni nu trebuie sa stie ce ai tu.

           -De ce?

          -O sa doreasca si ei copila,si asta e cu neputinta.Asa ca te vor omori.

        Am deschis ochii larg,nu stiam ce sa fac.Eram nedumerita.Nu ma puteam intelege,cum de nu mi-am dat seama ca vorbele mi-au parasit buzele.M-am dat jos din pat si am deschis usa inalta cu putere.Aceasta s-a lipit cu putere de peretele subred cauzand o bubuitura puternica.Picioarele mele albe ca laptele,fine si firave se loveau agresiv de podeaua rece.Rochia mea alba se misca rapid pe langa mine.Parul imi flutura in vant,cauzand o adiere slaba pe holul sumbru.Am deschis cu putere usa camerei lui Andrew.Statea la masa,perfect ca de obicei.Parul lui negru ii umbrea fruntea alba.In mana tinea strans un creion negru.Acesta se misca delicat pe foaia alba.Intoarse rapid capul si ma studie.

          -Andrew, te iubesc!

          -Vorbesti!

           Isi puse bratele calde in juriul taliei mele.Ma ridica in brate si ma stranse cu putere.Imbratisarea lui era agresiva,dar in acelasi timp,foarte romantica.

            -Si eu te iubesc Stephenie.

             Vocea lui era asa dulce,imi mangaia auzul.Katerina intra pe usa,imbracata cu rochia lui Jane.Rochia in care a murit,imbibata in sange.

            -Acum poti vorbi  Stephenie,o  sa-mi fie mai greu sa te omor!glasul ei rece  rasuna in toata camera.

          -N-o sa te atingi de ea Katerina!

          Isi scoase cutitul de sub camasa ei patata,tranti usa si pleca singura pe holul abominabil.