Dubla Personalitate

#3 O intalnire .... pur si simplu

-Ok...deci par...verificat...haine potrivite....bifat...luciu...bifat...parfum..verificat...da domnisoara nu te uita cu fata asta la mine. Vreau ca totul sa fie perfect...
-Alex...stii nu ma duc la nunta..sau nu sunt o vedeta.
-Nu,ai dreptate...e prea putin...mai trebuie sa adaugam ceva...
Ii dau un bobarnac si incepem amandoua sa radem.
-Ok ...ok e destul..zice ea in timp ce rade. Hai presupun ca deja te asteapta...
-Crezi? O intreb eu nesigura.
Ne uitam amandoua pe fereastra inghetata. Da, e acolo stand langa o masina si uitandu-se pe telefon....
-Of ...am prea multe emotii.
-Fara emotii domnisoara! zice Alex autoritara de parca e mama mea:)
-Mda Alex. Momentan eu inca sunt mama ei ,spune mama rezemandu-se de usa.
-Tu cumva ne asculti de la usa?!?! tip eu plina de nervi
-Gata am plecat... Apropo draguta tinuta...Sa il cuceresti scumpo.
-Ok devine deja..bleah..mai bine cobor.
-Deci nu uita...fara emotii...fara a face pipi pe noi si fara a ne holba la el. Ok?
-Aaaa presupun...si ma uit foarte ciudat la Alex. Cateodata poate fi...cum sa zic eu frumos..posesiva:) Dar tot o iubesc:)
Ma indrept spre usa si nici nu apuc sa o deschid ca si imi da bratul sa mergem si in plus si un trandafir. Doamnee parca e un vis...Imi zimbeste si pur si simplu ma teleportez intr-o lume pe care inca nu pot sa o inteleg. Dar stiu decat ca ma face fericita si imi place. Ii saluta politicos pe parintii mei si ne urcam in masina. Inca nu stiu unde ma va duce. O tacere indelungata parca pune stapanire pe noi. Nici unul nu scoate nici o vorba pana cand Ben sparge gheata:
-Esti foarte frumoasa!
-Aaa multumesc...zic eu putin rusinata...stii defapt prietena mea Alex m-a ajutat sa imi aleg tinuta si...
Ma opreste din vorbit chiar in acel moment..ma saruta si imi sopteste la ureche:
-Esti draguta cand te rusinezi...
Rosesc toata...mda cred ca defaot sunt mai rosie ca o rosie sau poate chiar mai rau ca un fund de urangutan .... Off Iness ce faci, te faci de ras!?!
       In sfarsit am ajuns la restaurant. E un loc simplu si elegant. Este incredibil de frumos aici. Totul parca e de cristal. E prea frumos sa fie adevarat...
   Imi ia scaunul si ma pofteste sa ma asez la masa dupa care se asaza si el:
-Deci...ce ai dori sa comanzi? Ma intreaba el zambitor...
-Nu stiu..(nici macar nu deschisesem meniul) Nici nu ma uit bine si deja imi vine sa o iau la goana. Ok ...aici e prea scump adica..eu
-Stii mi-ar placea sa iei ce vrei tu. Eu imi permit orice. Stii ..tata are o groaza de firme..vreau tot ce e mai bun pentru tine...
-Da..dar
-Fara dar...imi place doar sa aud "da". Si atat.
-Da!
-Mult mai bine.
Dupa ce comandam parca as vrea sa aflu mai multe lucruri despre el .
-As vrea sa te intreb ceva.
-Sigur.Te ascult.
-Cum ai inceput sa ai sentimente pentru mine?
-Eu...aaa...
Dar fix in momentul acela ii suna telefonul. Nu stiu cine era. Dar oricum a vorbit foarte repede si era nervos.
-S-a intamplat ceva? il intreb eu nelinistita...
-Nu e asa important.. Incat sa....
-Ba e!
-A mai fost o crima....in aceasta seara...in orasul nostru...
Raman socata. Dar totusi ma intrebam cand mai urmeaza sa mai atace criminalul.
-S-a intamplat seara trecuta...
-Si de ce erai asa nervos? Era cineva cunoscut?
-Da..era un prieten de familie..
-Imi pare foarte rau...ii iau mana lui intr-a mea. Mi-o da la o parte...
-Cred ca ar fi mai bine sa plecam..
-Dar nici nu a venit mancarea...
-Nu conteaza ..platesc si plecam.
Ma conduce acasa. Pe drum nimeni nu spune nimic. Cand ajunge in fata casei mele se uita la mine. Se uita in ochii mei. Si mi se pare ca straluceac. Dar imediat isi schimba culoarea. Din albastru in negru...dar cum e posibil??? Imediat se schimba inapoi.
-Uite...imi pare
-Nu trebuie sa zici nimic...noapte buna.
As vrea sa il sarut dar nu indraznesc. Ma uit la mana lui. Si-o strange si incepe sa devina nervos. Trebuie sa cobor.. Acum...
   Cobor din masina. Acum e fix 12 noaptea...capul incepe sa ma doara si aud o voce in cap..o voce puternica....si lesin..