"În acea noapte la Sediul Poliției"
Vasilian este șeful Departamentului de Poliție din Sankt Petersburg. O parte însemnată din viața sa și-a dedicat-o pentru acest post și încă o parte însemnată de viață mai are de petrecut în incinta acestui departament. În ochii săi se citește o profunzime aparte, bunătate și dragoste pentru colegii săi de serviciu. Fruntea-i adâncă, de marmură, adăpostește o mare de gânduri...
Comisarul schimba câte o vorbă cu fiecare coleg de-al său. Când era vorba de o nouă anchetă vorbea apăsat și dramatic. Schimbul de vorb, zâmbirile și privirile, împrăștiau în salon un abur de voie bună.
Țârrr, țârrr...
Vasilian: - Departamentul de Poliție Sankt Petersburg . Cu ce vă putem ajuta ?
Necunoscut: - Sunt pe fugă. Cred că mă urmărește cineva. E pe urmele mele!
V: - Cine sunteți ? Vă rugăm să fiți mai concis!
N: - În această seară la restaurnantul Ekaterininski a avut loc o crimă brutală .
V: - Restaurantul Ekaterininski ?! Rog pe cineva să stabilească o legătură telefonică .
Apel terminat .
V: - Ceva nu e în regulă. Trebuie să ne mobilizăm !
La scurt timp, Vasilian împreună cu un echipaj al Poliției au ajuns la fața locului. Vasilian se afla în fața ușii și, dintr-o îmbrâncitură reuși să intre înăuntru . Brusc, sângele i se adună în obraji, iar acum era roșu ca racul. Ochii îi fulgerau și, de pe fața sa, îi dispăruse acea lumină călduroasă și profundă. Se auzise un răcnet urmat de un glas cristalin :
- Să intre criminaiștii ! Am găsit corpul neînsuflețit al victimei. Să fie dus la autopsie!
În interiorul restaurantului fusese găsit și telefonul victimei. Totul fusese răvășit și, la o primă constatare, părea să fie un jaf nereușit , deoarece lipseau o parte din bani încasați. Cap la cap , singurele dovezi ale lui Vasilian erau telefonul, rezultatele care avea să le primească după autopsie și apelul necunoscut . Să fie acestea de ajuns ?
